27, mai, 2018
Breaking News:

Titanii care fură zahărul din ceai

culise 60Carmen Dumitrescu
Dacă vorbim despre vârful politicii teleormănene, avem la dispoziţie doar două nume de referinţă: Niţulescu şi Dragnea. Doi foşti buni prieteni, care au ajuns să se deteste pentru că unul s-a dovedit a fi mai bun decât celălalt la furatul zahărului din ceaiul teleormănenilor. Dincolo de frustrare, dincolo de divergenţe şi chiar dincolo de bun simţ, cei doi titani ai politicii locale şi-au declarat un război fără noimă, din ce în ce mai vizibil acum la nivel naţional, din care amândoi au de pierdut. Evident, Niţulescu pierde mai mult decât Dragnea. N-ar fi asta o mare problemă pentru el, având în vedere că s-a obişnuit să fie mereu pe locul al doilea, dar ceea ce el face acum pare a fi un spectacol obscen, în care organele genitale sunt puse pe masa unui post de televiziune, astfel încât toată lumea să le privească după bunul plac şi să le analizeze în cele mai mici detalii. Să ieşi pe un post naţional de televiziune şi să te legi de aspecte personale din viaţa celor care ţi-au fost odată aproape, să faci referire la tragedii din vieţile unor persoane publice, doar pentru că fac parte din partidul pe care tu îl deteşti, să laşi ura la vedere ca o gură tumefiată… acestea sunt parafa stilului niţulescian, un stil în care frustrarea şi agonia se împletesc ca într-o poveste fără un fir coerent. Şi totul doar pentru că el n-a reuşit să fure tot zahărul din ceaiul teleormanenilor. A reuşit, în schimb, Dragnea. Care e atât de plin de sine, încât nici nu simte nevoia să răspundă la vreo acuzaţie. El se hrăneşte din frustrările lui Niţulescu şi foarte probabil că-i urmăreşte prestaţiile râzând. El nu plânge pe posturile de televiziune decât dacă află de vreo condamnare şi atunci îşi invocă fratele decedat, punând tragedia personală pe spatele drept până acum al justiţiei autohtone. Şi obscenitatea se perpetuează, punând în prim planul camerelor de luat vederi doi teleormăneni care nu spun, de fapt, nimic despre Teleorman. Ei vorbesc doar despre cine sunt ei “noaptea, pe fulgerătură”, când zahărul din ceai se fură. Căci nu degeaba unul dintre ei se crede căpitan de judeţ, iar celălalt hoţ de suflete. Teleormănenii privesc circul de pe margine şi ştiu în sinea lor că cei doi mari corupţi nu au nicio legătură cu lumea adevărată. Ei nu ştiu cum se moare de foame, nu ştiu cum doare plânsul unui copil care nu-şi primeşte acadeaua pentru că părinţii lui n-au bani pentru delicatese şi nici nu ştiu cum e să fii tânăr şi să cauţi locurile de muncă la puterea a treia, după ce ai terminat o şcoală cu sacrificii şi privaţiuni de tot felul… Da, ei nu ştiu nimic din toate acestea, pentru că ei s-au trezit la timp, când încă mai era zahăr în ceai. Iar acum sunt doar fericiţi că pot pune nu doar intimitatea lor, ci şi intimitatea celor apropiaţi lor pe o tavă de argint, ca pe un cap de sfânt tăiat de dragul unei femei prea uşoare. Şi demonstrează celor care încă mai aveau dubii că titanii nu trebuie să mişte planete sau să construiască lumi mai bune. Uneori, ca să devii titan e suficient să furi zahărul din ceai…

Lasă un răspuns