14, decembrie, 2017
Breaking News:

TEZAURUL ROMÂNESC TRIMIS LA MOSCOVA

Dan Botez

tezaur romanesc rusia-24325„Nimic nu-i singur în viaţa omenească” – Menander

Unul dintre capitolele neterminate ale istoriei noastre contemporane este povestea (soarta) tezaurului românesc de la Moscova. La aproape 100 de ani de la acest episod, datorită evenimentelor ce i-au urmat, acest episod marchează încă natura relaţiilor dintre România şi Rusia. Dar să vedem cum s-a ajuns aici:

După doi ani de neutralitate (1914-1916), România hotărăşte să intre în război alături de puterile Antantei, din care făcea parte şi Rusia. În toamna anului 1916, adversarii militari ai României, adică trupele germane, austro-ungare şi bulgare au ajuns să ocupe Oltenia, Muntenia şi Dobrogea, şi astfel, capitala ţării, Bucureşti.

Pentru a putea continua lupta, Armata Română, Casa Regală şi elita politică a ţării s-au retras în Moldova, la Iaşi. Teama de o ocupare totală a ţării a dat ideea guvernului României de a trimite tezaurul ţării la Moscova, capitala Rusiei ţariste care era aliata noastră. Acest lucru nu era o premieră în istorie, în vremuri de restrişte şi alte ţări îşi transferă tezaurul naţional într-o ţară vecină sau prietenă. Tezaurul ce urma a fi pus la adăpost de distrugerile războiului sau de însuşirea sa de puterile ocupante era compus din aurul Băncii Naţionale şi al altor instituţii bancar-financiare, din bijuteriile Reginei Maria şi alte valori cultural-artisitice atestatoare a identităţii noastre.

Ce gândeau conducătorii României în acel moment? Ion I.C.Brătianu, şeful guvernului, hotăra ca acele valori menţionate să fie evacuate în Rusia, aliata României alături de Franţa şi Marea Britanie, cum de altfel fusese avizat şi de reprezentanţii celor două puteri occidentale, constituit într-un fel de garanţie. Adoptând o astfel de decizie, Ion I.C.Brătianu trebuie să fi reflectat mult, mai ales că un expert economic, Mauricius Blank, fiind consultat, îl avertizase că Rusia – aflată în pragul revoluţiei – era un stat nesigur. Şeful guvernului român cunoştea şi el acea situaţie, dar în acele momente, când erau întrerupte comunicaţiile cu statele nordice şi S.U.A., locul cel mai favorabil şi preferat de depozitare a tezaurului era Rusia. Transportul era efectuat după ce se asigura cu un şir de acte prin care Rusia, guvernul acesteia se obliga să păstreze tezaurul şi să-l returneze, la momentul oportun, când hotăra guvernul român.

Protocolul româno-rus, care prevedea trimiterea tezaurului în Rusia, a fost semnat la mijlocul lunii decembrie 1916. În linii mari, acest preţios component al avuţiei naţionale, cuprindea 93,4 tone aur, reprezentat de lingouri şi monede care aparţineau Băncii Naţionale a România, sau al altor bănci private, companii sau persoane fizice din România. Pe lângă acest aur – şi poate mai preţios decât el -, în tezaur se mai aflau piese de artă unice (printre care 1350 de tablouri de cea mai mare valoare), documente, manuscrise, colecţii particulare, odoare ale unor mânăstiri, arhive ş.a. Două casete conţinând bijuteriile reginei Maria au luat şi ele acelaşi drum.

În total către Moscova au plecat două transporturi. Primul transport, decembrie 1916 – 17 vagoane, încărcate cu: 1738 casete conţinând stocul metalic de aur al BNR, în lei aur – 314580456,84, 2 casete conţinând bijuteriile M.S. Regina Maria, lei aur – 7000000. Al doilea transport, iulie 1917 – 24 vagoane, încărcate cu: 188 casete conţinând: aur efectiv din stocul metalic al Băncii Naţionale a României, în lei aur – 574523,57; arhiva Băncii Naţionale, în lei aur – 500000; titluri, efecte, depozite şi alte valori proprietatea Băncii Naţionale, în lei aur – 1593762197,52, 1621 casete conţinând numerar, bijuterii, tablouri şi alte depozite făcute Casei de Depuneri de particulari, instituţii publice şi private, în lei aur – 7500000000, 3549 casete conţinând valori şi suma totală de lei aur – 9416417177,93.

Banca Naţională a României a expediat în total, 1928 casete în valoare de 1916417177,93 lei aur. Din această sumă, 7000000 lei aur erau evaluate bijuteriile M.S. Regina Maria. Valorile trimise de Casa de depuneri în 1621 casete, atingea cifra de 7500000000 lei aur.

După ce regimul comunist al lui Lenin s-a instalat în Rusia, tezaurul românesc a fost considerat pradă de război. De asemenea, încercarea României de a pune în discuţia Conferinţei de Pace de la Paris, din 1920, problema tezaurului de la Moscova, a eşuat. Totuşi, în 1935 şi 1956 au fost recuperate o serie de obiecte de artă, printre care 100 de tablouri semnate de Nicolae Grigorescu şi cunoscutul Tezaur de la Pietroasa (Cloşca cu puii de aur), singura urmă a trecerii goţilor pe teritoriul ţării noastre. A mai fost o încercare, în timpul lui Brejnev, dar unei delegaţii din România care a prezentat această problemă, i s-a răspuns: „Tezaur?…Ce tezaur? Noi nu ştim nimic despre tezaur!”. În prezent acest dosar al tezaurului românesc de la Moscova se află pierdut pe undeva prin conul de umbră al relaţiilor bilaterale dintre România şi Rusia.

Punctul de vedere exprimat adesea de Moscova este că tezaurul a fost restituit. Nu există, însă, dovezi în acest sens, aşa cum există dovezi incontestabile că acesta a ajuns la Moscova sub pază militară rusească şi a fost depus în depozitele de la Kremlin. Cu toate acestea, de 10 ani Rusia a desemnat câţiva istorici care să verifice starea tezaurului şi tot de 10 ani o comisie de istorici din cele două ţări se ocupă în teorie de această problemă, însă, ca orice comisie, ea doar a consumat timp.

Fostul ministru de externe, Adrian Cioroianu, povestea că în perioada deţinerii acestei demnităţi a fost contactat de un aşa-zis intermediar care pretindea că are acordul ruşilor pentru a negocia reîntoarcerea tezaurului. Însă credibilitatea lui nefiind certificată în vreun fel, nu s-a întreprins nimic.

Despre ce rezervă viitorul acestui dosar este evident greu de spus. Valoarea bunurilor româneşti care au fost trimise în 1916-1917 în Rusia era atunci de circa 2 miliarde lei aur. La cursul bancar de astăzi, valoarea acestuia s-ar putea aproxima la câteva zeci de miliarde de euro sau dolari, dar … şi Rusia este bogată.

După aproape 100 de ani de aventuri politice, unele dramatice, altele de neînţeles, Tezaurul românesc de la Moscova rămâne un capitol deschis al istoriei care aşteaptă să fie rezolvat.