17, august, 2018
Breaking News:

Teleormanul nu-și merită valorile. Casa copilăriei lui Constantin Noica zace în paragină la marginea Alexandriei

IMG_1861Carmen Dumitrescu
Uneori, cuvintele sunt prea sărace pentru a exprima pe deplin revolta și durerea de a trăi într-un județ care nu-și respectă valorile. În afară de Liviu Vasilică, despre care se mai spun unele vorbe de două ori pe an, restul marilor oameni care s-au născut aici nu sunt nici menționați, nici onorați cu respectul care li se cuvine. Și, în timp ce orașe mici, precum Humuleștiul lui Creangă , s-au dezvoltat din punct de vedere economic prin atragerea de turiști la casele memoriale ale scriitorilor locali, județul nostru nu înțelege nici măcar utilizarea valorilor în scopuri mercantile. Cel mai mare scriitor român, Marin Preda, născut și crescut în Teleorman, nu are o casă memorială pe măsura exigențelor care s-ar fi impus în cazul realizărilor sale. Nici Zaharia Stancu nu e un reper valoric și turistic la noi, deși scriitorul și jurnalistul s-a născut în comuna Salcia, la fel cum nici scriitorul Gala Galaction nu e foarte des pomenit pe meleagurile sale natale. Din dorința de a redescoperi rădăcinile unor oameni mari ai județului, am pornit pe urmele lor. Și primul nostru obiectiv a fost trecutul teleormănean al marelui filosof, Constantin Noica. E greu de povestit revolta pe care am simțit-o, descoperind în paragină, la marginea Alexandriei, casa în care s-a născut unul dintre cei mai importanți gânditori ai țării. E adevărat, o nepoată de-a lui Noica a venit în Teleorman în anul 1997 și a pus pe casă o plachetă care menționează că aceea e casa în care a văzut lumina filosoful. Dar nimic altceva nu semnalează prezența măreției în zonă. Și timpul trece, cărămizile cad, iar Teleormanul demonstrează fără pic de rușine că nu-l merită nici pe Noica, nici pe Preda, nici pe Stancu și nici pe Gala Galaction. De fapt, Teleormanul nu se merită pe sine…
Unde-l ascundem pe Noica?
IMG_1877La marginea Alexandriei, către Vitănești, se poate vedea o mică pădure. Dincolo de ea, se ridică grandioasă casa copilăriei filosofului Constantin Noica. În drumul către ea, trecătorul curios poate găsi capela în care își doarme nemurirea fostul ministru de externe al României din guvernul Gheorghe Tătărăscu, Victor Antonescu. Din păcate, prea puțini pași se aud în zona cu pricina. Nici măcar câinii nu cutreieră locul, așa că amintirile marilor oameni rămân neatinse de curiozitatea noastră. Totuși, zona are un farmec cu totul și cu totul aparte. Cu puțin efort, terenul ar putea fi îngrijit și ar căpăta aspectul unui parc, în timp ce casa și capela ar putea fi conservate și promovate, chiar și… riscăm s-o spunem… printr-un indicator în zona drumului care duce spre București. Da, noi înțelegem că e un efort prea mare pentru autorități să semnalizeze modest un astfel de obiectiv turistic, așa cum înțelegem și că intenția lor reală e să-l ascundă pe Noica de noi, ca să nu mai credem niciodată că ne putem depăși condiția. Și culmea! S-a reușit atât de bine ascunderea lui Noica, încât nici primarul Alexandriei, Victor Drăgușin, nu avea habar de faptul că pe teritoriul orașului pe care îl administrează există casa copilăriei unuia dintre cei mai importanți gânditori ai României. Pur și simplu, nu știa! Ne-a promis doar că se va interesa… Culmea! Primarul de la Vitănești, Simion Nedea, pare să fie mai în temă pe acest subiect. De fapt, acesta părea la rândul său revoltat de faptul că un astfel de loc poate să zacă în uitare și paragină, în timp ce oportuniștii și parveniții au conace și piscine: “Eu nu știu de ce nu face nimeni nimic aici. Locul aparține Alexandriei, deci nu cunosc forma actuală de proprietate și nici intențiile legate de această casă. Tot ce știu e că mă revoltă gândul că teleormănenii nu știu de câte ori trec pe lângă casa lui Noica… Eu sunt om căruia i-a plăcut istoria. Și m-am bucurat de fiecare dată când am fost întrebat despre această casă. Nu înțeleg de ce se întâmplă asta. Alte județe ar fi exploatat turistic situația. Noi avem alte mizerii la care să fim atenți…”
“Trei lucruri ne pot lăsa indiferenţi: politica, istoria şi timpul.”
IMG_1866S-ar presupune că o comunitate respectabilă știe să învețe atât din greșelile trecutului, cât și din reușitele lui. Dar fie nu suntem noi o comunitate respectabilă, fie avem motivele noastre de a ne uita simbolurile culturale și de a ne plafona privind către politică. Și chiar dacă nu l-am meritat, l-am avut pe Noica. Nu-l mai avem, pentru că l-am îngropat în uitare. Nu-i citim gândurile și nici nu ne interesează să descoperim în el esența unui județ care ar fi putut fi mare, dacă n-ar fi fost atât de ocupat să învețe cum să fie mic. Ei bine, pentru cei care nu știu sau au uitat, menționăm doar că marele filosof s-a născut în casa familiei de aromâni Grigore și Clementina Noica din satul Vitănești și a urmat gimnaziul la liceul “Dimitrie Cantemir”, iar liceul l-a terminat București. A debutat în anul 1927 cu o serie de eseuri publicate în revista liceului și a evoluat constant, devenind creatorul unor lucrări filosofice importante și fondatorul “Școlii de la Păltiniș”. A murit, din dorința sa, la Sibiu. Alegerea pare să fi fost justificată, pentru că sibienii l-au adoptat pe Noica și îl respectă ca și cum ar fi unul de-al lor. Deși el e unul de-al nostru. Dar noi preferăm să-i ținem casa copilăriei în spatele unui gard inscripționat cu InterAgro. Atât putem, se pare! Singura dovadă de respect față de memoria importantului teleormănean a venit din partea unei nepoate din Cluj, care, în anul 1997 a luat decizia de a pune pe casa natală o plachetă care să indice trecătorilor că nu se află într-un loc obișnuit. Dar nimeni n-a avut grijă de respectiva plachetă, astfel că litere s-au șters, sub acțiunea ploilor, vântului și prafului, așa că aceia mai curioși dintre noi pot avea senzația că pentru memoria lui Noica nu s-a făcut nimic. Noi așteptăm cu emoție ca primarul Alexandriei să se intereseze cu privire la situația casei respective și ne așteptăm să ia niște măsuri. Nu de alta, dar poate că așa ar avea și Teleormanul turiștii lui. Și poate că așa n-ar mai fi nimeni care să răspundă celor care ajung aici cu treburi și întreabă despre locurile care se pot vedea în acest județ, că la noi nu e nimic de cunoscut. Poate așa, devenind indiferenți la politică, după cum însuși marele Noica ne recomanda, vom putea vedea mai clar faptul că Teleormanul are un potențial istoric și cultural incredibil. El e doar acoperit cu praf și uitare. Dar un efort trebuie să fie făcut! Nu de alta, dar fără trecut, ne merităm viitorul. Și oricât de frumoase vi s-ar părea afișele electorale, noi vă garantăm că viitorul va fi greu. Cu atât mai mult cu cât refuzăm să deschidem ochii și să ne iubim valorile. Pentru că fară ele, noi nu avem repere. Iar Dragnea și Nițulescu nu pot fi repere decât în Infern.

5 comments

  1. Daca ne puteți pune in contact cu autoritățile locale care administrează aceste case memoriale, le vom oferi consultanta gratuita pentru accesarea de fonduri structurale – refacere patrimoniu cultural.

  2. Dragusin Victor

    Stimate Doamne,
    In discuția telefonică avuta cu dvs, am menționat ca aceasta clădire nu se afla in lista monumentelor istorice aflate pe teritoriul administrativ al municipiului Alexandria. Daca este corecta informația dvs, pozitionarea si fotografia prezentată, afirm ca discutam de o construcție ce a aparținut fostului IAS Vitanesti, in prezent proprietatea grupului de firme Interagro.
    Am transmis o adresa către aceasta companie, in speranța ca voi primi documente in sensul susținerii afirmațiilor făcute de dvs.
    Am transmis si la Arhivele Naționale o alta solicitare care sper sa lămurească istoria acestei clădiri.
    In caz afirmativ, procedura de trecere in patrimoniul public al statului este extrem de complicata, in cazul in care proprietarul nu donează construcția si terenul aferent.
    Dupa ce voi obține informații oficiale, voi putea sa prezint cetățenilor mun. Alexandria soluțiile legale de intrare in patrimoniul public a imobilului si a terenului aferent, precum si costurile necesare, pentru un asemenea obiectiv, cu adevărat interesant.
    Cu o condiție: sa nu se grăbească primăria Vitanesti sa cumpere aceste active de la actualii proprietari, lăsând muncipiul si județul cu buza umflata!

  3. Marius Dumitrescu

    Domnul drăgușin dă răspunsuri diplomatice și în doi peri așa cum s-a obișnuit de la o vreme încoace. Păi dacă e așa de plin de bune intenții de ce nu se grăbește Primăria Alexandria activele de la actualii proprietari?
    Nu se va întâmpla nimic și vă spun și de ce. Constantin Noica este sub incidența legii date de pupătorii de cururi evreieșt și trebuie să rămână uitat. Asta până când „ne vom întoarce într-o zi”.
    TLC!

  4. Ești nedreaptă, stimată d-nă Dumitrescu, atunci când scrii că în afară de marele Liviu Vasilică, despre care se mai vorbește uneori, ” restul marilor oameni care s-au născut aici nu sunt nici menționați, nici onorați cu respectul care li se cuvine.” Lăsând la o parte nefericita folosire a cuvântului ”rest”, atunci când vorbim despre mari valori românești și, totodată, universale: Constantin Noica, Zaharia Stancu, Gala Galaction, Marin Preda etc, trebuie să știți că Teleormanul nu este reprezentat de gângavii și pelticii politicieni de astăzi, ci de acel ”rest” care poate și întregit cu o mulțime de elite ce au strălucit și încă ”ard” pe cerul cultural a României. Nu căuta, stimată și talentată ziaristă, urme de recunoștință și recunoaștere la acești toxici aventurieri politici, singura lor preocupare este propria înavuțire, strângerea unor diplome, doctorate, țiitoare, pe care le plasează, uneori, prietenilor, și, de ce nu, să-și îmbunătățească șederea la ”beciul domnesc”, așa cum le place să-i spună pușcăriei, de parcă și-ar cosmetiza CV-ul!

  5. gogu patitu din Campulung Muscel

    Prin natura serviciului,pana in 1975,am locuit timp de 5 ani in Alexandria,(sunt argesean)
    Imi pare nespus de rau ca nu am cunoscut cele aratate in articolcu atat mai mult cu cat am trecut de zeci de ori pe langa aceasta cladire. Sper ca anul acesta s-o vizitez

Lasă un răspuns