24, noiembrie, 2017
Breaking News:

Teleormanul, judeţul tinerilor fără viitor şi al angajatorilor fără perspective

angajatiCarmen Dumitrescu

Piaţa locurilor de muncă în Teleorman poate constitui un studiu de caz pentru orice specialist din domeniul resurselor umane. Şi asta din simplul motiv că, în mod paradoxal, deşi toţi tinerii se plâng aici de lipsa perspectivelor de angajare, atunci când un angajator scoate la concurs un post, aşteaptă cu lunile până când un tânăr teleormănean serios se prezintă la interviu.  De când avem şi universitate de stat la Alexandria, angajatorii se aşteptau, poate, la o creştere a gradului de calificare în muncă a tinerilor care aleg să rămână aici, pentru că, de regulă, cei care sunt buni se mută în capitală, nu-şi irosesc cei mai frumoşi ani din viaţă într-un judeţ lipsit perspective. Dar iată că nici universitatea de stat nu contribuie prea mult la ridicarea nivelului potenţialilor angajaţi iar oamenii de afaceri stau pe margine, privesc la coafurile şi vestimentaţia tinerei generaţii şi se gândesc că e mai bine să plătească cu jumătate de normă vreun pensionar comunist, dar serios şi de încredere, decât un tânăr care nu vede mai departe de propriile ambiţii nejustificate de mărire. Evident, lucrurile merg aşa în Teleorman pentru că, în continuare, statul rămâne cel mai mare angajator. Iar statul are nevoie exact de acest tineri absolvenţi, care nu au habar de semnificaţia performanţei şi seriozităţii, dar vor să urce foarte repede şi foarte sus. Ce fac acolo, e simplu de observat, dacă privim o secundă în sfera administraţiei publice locale. Pentru că ne place să vedem tineri precum Neacşu, Iotu sau Gâdea ajunşi atât de repede pe poziţii atât de înalte. Ce fac ei? Ce reţetă au folosit pentru a avea succes? Cine i-a ales pe ei din mulţimea de tineri care aştepta cu inima strânsă o oportunitate de angajare în judeţul părinţilor lor? La toate aceste întrebări ne va răspunde, desigur, timpul… Care rezolvă toate dilemele şi spală toate reproşurile…

 

În top şi topun aer…

Poate părea greu de crezut, dar judeţul Teleorman se află pe un loc fruntaş într-un top naţional. Este vorba despre topul negru al şomajului, în care judeţul nostru a urcat cu multă conştiinciozitate, în fiecare an, ajungând acum pe locul al II-lea. Mai avem puţin şi luăm coroana. Sau ştreangul, după preferinţe… Cei peste 17.000 de şomeri teleormăneni îşi trăiesc drama în linişte. Unii dintre ei nici nu-şi doresc să facă acele cursuri de recalificare, pentru că ştiu că sunt lipsite de sens. Angajările convenabile se fac pe sistemul PCR (pile, cunoştinţe, relaţii) iar cei care stau deja în şomaj de o vreme nu au decât rareori şansa de a identifica pe piaţa muncii vreo ofertă atractivă. De aceea, drumul străinătăţii e, de cele mai multe ori, cel mai scurt drum către un loc de muncă. Din fericire, Bucureşti nu e prea departe de extrem de săracul judeţ sudic, aşa că mulţi teleormăneni au ajuns să populeze capitala mai ceva ca moldovenii. Dar aici, în Teleorman, angajatorii n-au nici răspunsuri şi nici nu ştiu să pună întrebări. Se tem doar de viitor, în aceeaşi măsură ca tinerii nefericiţi care fie se complac în şomaj, fie pleacă din judeţul celor dragi lor pentru a-şi căuta norocul pe meleaguri mai senine.

Angajatorii n-au pe cine să angajeze

Sunt destui angajatori în judeţ care, în acest moment, caută personal calificat, fiind dispuşi să ofere salarii motivante. Problema, spun angajatorii la unison, este că în Teleorman tinerii nu sunt nici calificaţi în domeniile lor de activitate, dar nici nu par a fi de încredere. Cel puţin, la prima vedere. De aceea, o mare parte dintre ei apelează la forţa de muncă din afara judeţului. Mariana Sârbu are o firmă care se ocupă cu comercializarea cărnii şi de o bună bucată de vreme caută un gestionar. În ciuda faptului că toţi tinerii judeţului îşi strigă în toate direcţiile disperarea de a nu găsi un loc de muncă, Mariana Sârbu spune că nici până acum n-a identificat o persoană potrivită. Mai mult, ea a schimbat până acum gestionarul de vreo patru ori, pentru că nimeni n-a fost capabil să îi câştige încrederea: “Sincer vorbind, şomajul din Teleorman îl văd crescând… Pentru că locurile de muncă sunt limitate. Salariul, ca angajator, chiar să vreau să-l dau mai mare, nu pot să-l cresc mai mult decât îmi permite cifra de afaceri, pentru că există concurenţă…. Dacă s-ar intra peste tot corect şi legal, probabil că altfel s-ar derula lucrurile. Pentru că şi eu aş vrea să dau salarii mai mari angajaţilor mei, dar nu reuşesc, pentru că nu pot creşte adaosul, că nu-mi dă voie piaţa, adică buzunarul clientului. Nu-mi dă voie TVA-ul de 24%, care este foarte mare. Caut un gestionar. Pot să-i ofer un salariu motivant. Dar vreau să-ţi spun că nu găsesc, pentru că am nevoie de un om cu experienţă. Nu pot angaja pe această poziţie un copil care a terminat un liceu, trebuie cel puţin 4 ani de experienţă… Şi nu găsesc aici, în Teleorman ceea ce caut. Chiar nu găsesc. Am tot încercat, dar am foarte mari dubii că voi găsi în Teleorman pe cineva. M-am uitat la toţi tinerii din jur, cum arată, ce coafuri au, ce cercei au în urechi, nu-ţi inspiră încredere să-i aduci în firmă, darămite să le mai dai şi o gestiune, să ai încredere să poţi părăsi firma… Am avut un gestionar bun, a rezistat multă vreme, dar era în vârstă şi a plecat. De atunci am schimbat vreo patru gestionari. Ăsta e marele paradox, că deşi sunt locuri de muncă, nu se găseşte om potrivit pentru posturile pe care le avem…”

Somnul autorităţile naşte un şomaj monstruos

În acest moment, principala preocupare reală a teleormănenilor este aceea de a identifica locuri de muncă bine plătite. Dar nimeni nu atrage investitori. Şi chiar dacă investitorii ajung în judeţ, nu e nimeni interesat să-i bage în seamă şi să le ofere nişte oportunităţi fiscale pentru o eventuală extindere. Marinela Toader este responsabilul unei companii italiene, care şi-a deschis o filială în comuna Mavrodin. În mod straniu, potrivit acesteia, de zece ani, de când firma e activă în economia Teleormanului, nicio instituţie publică n-a fost interesată să afle care a fost impactul acestei surse de locuri de muncă la nivel judeţean. Despre stimulente de vreun fel e de prisos să mai discutăm. “Este vorba de o fabrică de la Mavrodin, deşi este la ţară, este o firmă de etichete ţesute. Capitalul este italian. Ei au investit foarte mult acolo, nu că au vrut la ţară neapărat, dar ei aveau nevoie de nişte spaţii mai mari, pentru că maşinile noastre sunt de un anumit tip, de un anumit gabarit. Şi noi am avut probleme cu personalul şi avem, cu atât mai mult cu cât aducem pe piaţa muncii nişte meserii mai speciale, care nu sunt din zonă, nici din sudul României. Dar am adoptat soluţia de a-i pregăti noi pe angajaţi, cei care s-au pregătit în Italia au fost patru sau cinci persoane, după care s-au pregătit unii pe alţii şi când avem probleme, solicităm sprijin de la firma mamă. Pot spune că firma a crescut în timp, deşi nu suntem foarte mulţi angajaţi, pentru că totul e mecanizat, dar avem 11 persoane, două din Alexandria iar restul de acolo, de la Mavrodin, pentru că lucrăm în trei schimburi. Poţi găsi oriunde oameni, dar trebuie să ai şi noroc de oameni dedicaţi muncii pe care o fac. Nişte măsuri din partea statului ne-ar ajuta, pentru că acum, odată cu scăderea CAS-ului, am reuşit să mai angajăm pe cineva. Deci banii n-au ajuns în buzunarul angajatorului, cum se tot speculează. De asta zic că aşteptăm şi alte măsuri care să ajute angajatorul. N-am auzit până acum vreo autoritate locală, vreun consiliu judeţean care să întrebe de compania asta. Chiar să nu te intereseze? Zece ani am făcut anul acesta şi nimeni nu ne-a întrebat şi pe noi ce facem la Mavrodin. ”

Nici Eugen Pîrvulescu, un om de afaceri cunoscut în Teleorman, nu crede că interesul statului în stimularea angajatorilor se situează la parametri fireşti. Ba mai mult, el crede că implicarea statului e atât de scăzută, încât de cele mai multe ori, angajatorii se simt puşi la colţ, nu stimulaţi să se dezvolte şi să iniţieze noi angajări. Desigur, şi el crede că în lipsa unei implicări a autorităţilor de resort, nu se poate spera ca judeţul Teleorman să devină unul confortabil pentru oamenii de afaceri: “Cred că legislaţia nu este flexibilă şi cred că ar trebui îndrumare în privinţa fiscalităţii. Trebuie să fim mai informaţi. Cred că nu există la nivel judeţean acest segment de colaborare între noi, ca şi angajatori şi instituţiile statului, care mai mult ne ceartă. Pe unele domenii nici nu găsesc în Teleorman tineri pe care să-i pot angaja. Pentru că nu există o gândire pentru toate domeniile de interes pentru noi, nu există o strategie judeţeană care să fie legată de ceea ce se face în Teleorman şi, în funcţie de ce avem noi nevoie, nu găsim personal calificat. Şi cred că sunt mulţi ca mine, angajatori, care nu găsesc oameni pe care să-i angajeze, deşi rata şomajului în Teleorman e foarte ridicată. ”

 

 

One comment

  1. Alice in Wonderland

    Mdaa…vechea dilema a patronilor romani…niciun candidat nu le inspira incredere si nimeni nu e competent pentru job-ul respectiv…pai, sa munceasca ei pentru ei…de ce mai vor sclavi?…sau sa-si angajeze rudele (vezi sistemul PCR)…si tot din situatia asta s-a nascut si zicala „Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc!”…

Lasă un răspuns