22, noiembrie, 2017
Breaking News:

Teleormăneanul nu e laș. E deștept!

pozitieCarmen Dumitrescu

Teleormăneanul nu trebuie lovit nici cu un trandafir. Fie el chiar și roșu… El e sensibil la bunăstarea caprei vecinului și la ofertele de angajare la stat. Atât! Dacă preocuparea lui pentru bârfă sau pentru stabilitate financiară e rezolvată, teleormăneanul nu are probleme. De niciun fel. Nu are conflicte interioare, nu are mustrări de conștiință, nu are apetit pentru înțelegerea profundă a lucrurilor. Nu-l interesează Gogol, Cehov, Steinbeck, Tolstoi, Noica, Preda sau Stancu. Nici Mălăele, Iureș, Bodochi sau Rebengiuc. Nici Mozart, Bach sau Schubert. Nici măcar Iisus Hristos. Dar să te ții tare dacă reușești să scoți un amantlâc dintr-o banală întâlnire dintre vreun politician și vreo tentativă de metresă locală! Păi atunci teleormăneanul va spumega furibund împotriva imoralității, a paharului de vin de pe masă, a râsului prea zgomotos al divei și va chema toate focurile cerului pentru a stinge această cetate a Gomorei, fără porți și fără ziduri, că n-au mai rămas bani de la gardul vilei lui Dragnea… În general, teleormăneanul bârfește mult. Lui nu-i convin multe lucruri: nici cum parchează vecinul mașina, nici elicopterul primăriei care nu face dezinsecția, ci face parte dintr-o conspirație ocultă, menită să otrăvească fântânile și copiii. Dar dacă-l pui să declare, cu nume și prenume, care sunt nemulțumirile lui, teleormăneanul se întoarce țanțoș cu spatele și spune peste tot că l-a acostat un nebun pe stradă ca să-i pună cuvinte în gură. De ce să se complice el, până la urmă? De ce să fie nevoit să dea explicații pe la primărie sau pe la consiliul județean, de unde-și încasează el lunar cei opt sute de lei? Mai bine își vede de treabă și bârfește cu vecinii de la scara blocului. Sau pe vecinii de la scara blocului, că în orice poveste de succes trebuie să existe o victimă și un victimizat. Evident, mulți ar numi această atitudine “lașitate”. Să n-ai curajul să-ți asumi părerile public, să-ți fie frică să ai vreo reacție pe Facebook, să spui ce ai de zis numai la colțul blocului, toate astea sunt manifestări demne de penajul struțului. Și totuși, adevărul nu e acesta. Teleormăneanul nu e laș! N-a fost niciodată. El e doar deștept. Tocmai de aceea, el a înțeles, spre deosebire de restul românilor, că în viață e important să te strecori și să știi când să lași capul jos dacă asta îți garanteză cele câteva sute de lei pe lună și respectul oamenilor atunci când trec pe lângă tine pe stradă. Că doar nu ești nebun să te revolți împotriva sistemului și să-l înfrunți cu palmele goale, în condițiile în care nu trebuie să-l fi citit pe Dostoievski ca să știi că sistemul învinge întotdeauna. În concluzie, e adevărat că i-am cam nedreptățit pe teleormăneni în ultima vreme. Le-am blamat lașitatea, spiritul de turmă, tentația către compromis, uitând să privim în direcția noastră și să vedem cât de bine ne merge nouă de când înjurăm sistemul. Abia când ne-am oprit din a observa doar una dintre fațetele problemei, am înțeles pe deplin că e o prostie absolută să spui că teleormăneanul e laș și își merită soarta. Nu, o prostie absolută este să te lupți pentru ce nu există. Pentru cultură, pentru valoare, pentru virtute, pentru demnitate, pentru adevăr. Cine-și cunoaște interesul și poate privi cu obiectivitate lumea știe că cei mai deștepți dintre români sunt teleormănenii. Acesta este și motivul pentru care cunoscătorii spun că dacă reușești în Teleorman, poți reuși oriunde. Pe aceste meleaguri ori înveți să-ți cunoști interesul, ori înveți să-ți vezi lungul nasului. Și, din fericire, ambele lecții sunt la fel de valoroase.

Lasă un răspuns