14, decembrie, 2017
Breaking News:

Slugile îşi merită soarta…

o pozitie in teleormanCarmen Dumitrescu
Să nu ne mai minţim unii pe alţii! Teleormanul nu face parte din România. El e un spaţiu independent de restul lumii, în care oameni foarte dependenţi îşi găsesc cea mai confortabilă dintre colivii. În Teleorman nimeni nu face ce vrea. În lumea de dincolo de Teleorman, oamenii muncesc din plin câteva luni, reuşesc să facă nişte economii şi să plece într-un concediu, la fel de necesar performanţei aşa cum e şi efortul orientat către atingerea unor obiective profesionale sau personale. Şi chiar dacă pare ceva de neimaginat, acolo, în lumea de dincolo de Teleorman, oamenii nu citesc ziarele pe sub masă şi se bucură de libertatea lor de a alege. Culmea! În lumea de dincolo de Teleorman, morţii nu prea votează, căci sunt ocupaţi să-şi doarmă somnul de veci. Sunt multe lucruri care se întâmplă în lumea de dincolo de Teleorman, căci acolo lipitorii de afişe nu prea ajung politicieni. Pur şi simplu, acolo trebuie să fi demonstrat că poţi purta o discuţie inteligentă cu oamenii şi puterea de convingere a omului politic nu se cuantifică în numărul de beri pe care le poate oferi cu o zi înaintea competiţiei electorale. Dar adevăratul motiv pentru care lumea de dincolo de Teleorman funcţionează potrivit altor parametri este acela că oamenilor care trăiesc acolo le repugnă ideea de a fi sluga cuiva. Da, sunt şi acolo secretare care freacă bine ness-ul şi “oameni de încredere”, însă cei care se bucură de preţuire autentică sunt profesioniştii. Aici, nimeni n-are nevoie de profesionişti, ci de slugi. Cum arată unul că are ceva mai mult în cap decât visul de a da bani la lăutari este expulzat, fără drept de apel, din partid. Iar cei care au bani de dat la lăutari sunt promovaţi imediat în fruntea organigramei, pentru că, în ultimă instanţă, doar banul contează. Altfel n-ar mai cânta lăutarii. Şi de aici derivă toate consecinţele, pe care le simţim zilnic în traiul nostru teleormănean. Ca să poţi da bani la lautari trebuie să-ţi asculţi şeful, ca să primeşti şi tu o parte din caşcaval. Trebuie să cânţi cum vrea el, să trădezi pe cine vrea el, să te laşi călcat în picioare de cine vrea el. La rândul tău, trebuie să-ţi construieşti un grup de admiratori care să aştepte ca tu să pui mâna pe partea ta de caşcaval, ca să le dai şi lor o îmbucătură. De aceea, atunci când îl vezi pe unul dintre ei că o ia razna şi citeşte Kant, trebuie să-i dai o palmă ca să-şi vină în fire. Dacă nu-şi revine, îl numeşti trădător de partid şi îl înlocuieşti cu unul care îl apreciază cu adevărat pe Salam, ca să se înveţe minte filosoful! Există posibilitatea ca el să se împrietenească cu fiul lui Niţulescu sau cu prietena fiului lui Dragnea. Există posibilitatea să iasă la cafea cu oameni din barca adversă. Atunci n-ai altceva de făcut decât să-i tai orice posibilitate de acces la caşcaval. Nu la al tău, ci la porţia lui. Aia care i se cuvine lui. Poate fi un loc de muncă sau un ajutor social. Nici nu contează! Dacă nu ştie să fie slugă, îşi merită soarta!

2 comments

  1. Da. Din pacate asa este. Si nu inteleg de unde aceasta puternica metamorfozare a teleormanenilor, caci noi, teleormanenii si nu altii, eram recunoscuti ca cei care nasteam haiducia pe la anii 1700 – 1800. Unde este, acum, acel duh?!
    De neexplicat!

  2. La fel cum unii/unele sunt slugi pe la ziare. Parvulesti si Titiristi, asa sunt si alte persoane ‘slugi libere in Teleorman’.

Lasă un răspuns