21, septembrie, 2018
Breaking News:

Silviu Iliuță: „Teleormanizarea” este pentru un tip de umor facil. Dacă îi spunea “dragnizarea României” ar fi avut mult mai mult sens…”

iliutaCarmen Dumitrescu

Pe Silviu Iliuță îl asociem, în mod aproape implicit, cu ideea de “cronică”. Fie că discutăm despre site-ul cronicipebune.ro, fie că ne gândim la unul dintre „creierele” din spatele Cronicii Cârcotașilor, Silviu Iliuță s-a dorit a fi un cronicar al unei epoci căreia nu-i poți supraviețui altfel decât cu umor. Talentat, mereu dispus să spună lucrurilor nu doar pe nume, ci și “pe bune”, scriitorul care crede că toate titlurile bune au fost date are întotdeauna zâmbetul pe buze și optimismul ca regulă de viață. Desigur, ca oricare dintre noi, observând felul în care evoluează lucrurile în țara asta, și Iliuță se gândește în fiecare zi să plece spre orizonturi mai democratice și mai oneste, însă un anumit gen de patriotism rezidă în spiritul lui, determinându-l să mai aștepte. Ce? E foarte greu de spus, chiar și pentru cei mai optimiști dintre noi, dar este clar că România nu poate supraviețui așa cum e ea astăzi fără un pic de umor. Silviu Iliuță e dispus să pună această cărămidă la construcția supraviețuirii noastre și știe că e important să continue, fie că o face publicând o carte, scriind un scenariu sau un blog. Pentru că ne oferă un dar privilegiat – râsul – am considerat că e de bun august să ne descrețim și noi frunțile și să discutăm cu Silviu Iliuță despre “teleormanizare” în termenii umorului. N-am reușit. În schimb, am reușit să punem niște puncte pe o serie de “i”-uri pe care abia le întrezăream. Și astfel am înțeles că poți râde de orice în mod justificat, dar nu e deloc recomandat să luăm totul în râs!

Reporter: Având în vedere felul în care arată România astăzi, din toate punctele de vedere, se găsesc, desigur, multe surse de umor. Așa că, teoretic, se poate râde de orice. Practic, însă, câte dintre lucrurile amuzante, pe care tu le scrii “pe bune” te și amuză în mod real?

Silviu Iliuță: Mă amuză toate lucrurile din jurul meu, mai ales că eu râd destul de ușor. Trăim într-o țară și într-un moment în care dacă nu privim lucrurile cu umor, suntem pierduți. Încerc întotdeauna să găsesc și partea bună, și mesajul pozitiv din ce scriu. Uneori nu reușesc. Uite, pe cronicipebune.ro am o rubrică unde încerc să corectez tot felul de gogomănii postate pe Facebook. După ce m-a înjurat, un bărbat care a apărut acolo și-a luat ore de meditații la limba română. Astăzi, după mai bine de un an și ceva, omul a reușit performanța să scrie corect și schimbăm chiar impresii despre cărți.

R: Ce știai despre Teleorman, I.D. (Înainte de Dragnea)?

S.I. Am prieteni din Teleorman și am fost de multe ori la Turnu Măgurele. Am ajuns la Lunca Dunării și la ruinele cetății Turris, un monument absolut uitat și batjocorit azi. În plus, știu și despre cartierul Catanga și despre jaful din agricultură petrecut acolo după ’90.

R, În ce măsură crezi că “teleormanizarea” e un concept sustenabil pentru România?

S.I. “Teleormanizarea” e o prostie, în aceeași măsură în care este și “vasluizarea” sau mai știu eu ce alte concept s-ar mai putea impune pe piața umorului de proastă calitate. Românii nu sunt toți la fel, nu fac parte dintr-un singur bloc, darămite într-un județ! Fiecare zonă a țării are pramatii și oameni faini. Generalizarea aceasta cu “teleormanizarea” este pentru un tip de umor facil. Dacă îi spunea “dragnizarea României” ar fi avut mult mai mult sens…

R. Te-ai gândit să pleci din România, având în vedere noile evoluții, mai ales politice?

S.I. În fiecare zi…

R. Cum vezi viitorul României, ca sursă de umor?

S.I. Țara asta nu e Germania, nu e Elveția. Și asta e și bine, și rău. Nu vom avea niciodată ordinea și orânduirea lor, dar le vom da clasă la umor. Cât timp putem să râdem de ceva, înseamnă că nu suntem chiar la fund.

R. Dacă toate titlurile bune au fost date, ce titlu i-ai da, chiar și cu riscul de a plagia pe cineva (că tot e la modă), evoluției lui Dragnea?

S.I. Dragnea e un papușar și, din păcate, acum îi are în trupa de circ pe toți parlamentarii, Guvernul, și , implicit, pe noi. Mă simt ca și cum aș plăti și bilet la spectacol, și aș fi și pe scenă, în același timp. Ciudată senzație! I se potrivește Pinocchio!

R: Dacă ai fi pentru o zi președinte și ai avea de luat o singură decizie pentru România, care ar fi aceea?

S.I. I-aș numi președinți pe cei de la Paraziții. În mod sigur, ei știu mult mai bine ce e de făcut.

R. Crezi că Teleormanul, având în vedere că a dat țării un mare om, are potențial de obiectiv turistic?

S.I. Luncile Dunării și Oltului sunt spectaculoase. Dacă s-ar fura cu 50% mai puțin, iar banii s-ar da pentru investiții în turism, zonele ar exploda turistic. Trebuie manageri buni, primari isteți și proiecte bine gândite. Fiind aproape de București, cred că are mare potențial turistic. Un parc natural organizat inteligent, pe model Plitvice, spre exemplu, ar aduce mii de turiști din Bucuresti în weekend. Deci, nu trebuie să luăm în râs un potențial real! Sunt și alte motive de a vizita Teleormanul decât cel specificat în întrebare.

R. Ești un om al cuvântului, iar cuvântul este o formă de libertate. În ce măsură simți că trăiești într-o țară liberă, din acest punct de vedere?

S.I. Mi-e greu să fac o apreciere exactă asupra acestei situații la momentul acesta. Din păcate, eu cred că mai puțin de 10% din presă e nesponsorizată de partide, deci independentă.  Desigur, nu trebuie să alunecăm pe panta asta a exagerării că nu există libertate de exprimare, pentru că, în realitate, oricine se poate exprima. E suficient să te uiți pe Facebook. Totuși, în presă, buzunarul dictează și presa nu poate supraviețui fără publicitate, de aceea e controlată de cei care plătesc.

 

Lasă un răspuns