24, ianuarie, 2019
Breaking News:
Home > O poziție în Teleorman > Și totuși… nu scapi, Baroane!

Și totuși… nu scapi, Baroane!

Carmen Dumitrescu

Toate indiciile arată că scapi. Că o monstruoasă conspirație a judecătorilor, mai mult sau mai puțin constituționaliști, încearcă să te albească, pentru a avea șansa ta de a îndeplini profeția vrăjitoarei din Turnu Măgurele: aceea că vei ajunge președinte. Angajările fictive aproape ți s-au rezolvat, de referendum nu mai vorbește nimeni și Teldrumul rămâne închis. Cu toate aceste date, e greu pentru oricine să spună sau chiar să spere că într-o zi vei plăti. Și totuși…

Baroane, tu știi cel mai bine câte ai făcut. Știi câți oameni tremură din cauza ta. Nu de frică, de frig. Știi câți oameni plâng din cauza ta. Nu de tristețe, de foame. Știi câți oameni ar fi putut fi astăzi în locul tău și, prin contribuția ta, acum cerșesc la colț de stradă. Nu atenție, ci supraviețuire. Și noi știm. Că de aia în Teleorman se tace. Pentru că oamenii au văzut în mod nemijlocit cum te răzbuni tu: cu tact, răbdare și exact unde doare cel mai mult. Dacă am trăi într-o carte a artei războiului, am putea chiar să-ți apreciem abilitățile. Joci instinctiv după reguli pe care alții le-au elaborat în mii de ani. Și toată lumea simte că ești greu de destabilizat. Ți-ai tocmit proptele prin toate colțurile lumii interesate de instituirea comunismului în România și nu te mai temi. Pentru că proptelele tale sunt mai tari decât legea pe care, culmea, tatăl tău o aplica. Și fratele tău… Pentru fanii Principelului ești o revelație. Și n-ar trebui să omitem asta din niciun calcul electoral. Mai ales că tu vrei să fii președinte…

Din toate calculele astea, însă, ai omis, Baroane, ceva! Echilibrul. Înfierbântat de aroma puterii și prins în jocul acesta complicat al aranjamentelor și proptelelor, uiți să… te uiți… la tine. Tu nu te vezi, dar noi, cei care te cunoaștem de pe vremea când mai puternic era țăranul din tine, nu baronul, putem spune că nu mai e nimic sănătos acolo. Că tot ce pulsa atunci, acum e putred. Și n-a rămas decât euforia asta a puterii, pe care simți c-o meriți și că ți se cuvine. Pe care ți-o dorești încă de pe vremea când, la un vin sub clar de lună cu Nițulescu, vă întrebați: „Oare vom ajunge noi să conducem țara asta?” Și, oameni fiind, înțelegem și noi că trebuie să fie un sentiment frumos acela de a-ți fi atins obiectivul. Dar uiți că obiectivul nu poate fi atins oricum. Că dacă sub tălpile tale sunt lacrimi și cadavre, poate e mai bine să te oprești…

Tu nu te vei opri. Nici azi, nici mâine, nici peste ani. Vor putrezi în timp și celelalte părți din tine care mai simt. Și într-o zi nu vei mai simți nimic. Nici măcar puterea nu te va mai satisface. Ca orice drog, într-o zi nu-și va mai face efectul. Poate nu vei ajunge niciodată după gratii. Ești prea slab ca să te poți confrunta cu tine și să-ți plătești erorile, iar Dumnezeu ne dă atât cât putem duce. Tu nu poți duce pușcăria. De asta, dacă într-o zi te vor lua cu mascații, țara va mai avea parte de un episod marca Năstase, dar fără fular…

Dar simplul fapt că nu vei face pușcărie nu înseamnă că vei pleca din lumea asta cu polițele neplătite. Universul are modul lui de a face dreptate. Despre dreptatea asta te-a învățat vrăjitoarea de la Turnu Măgurele, așa că poate mai bine o cauți și vorbești cu ea. Și o să afli că, atunci când a spus că vei ajunge președinte, se referea la o scară de bloc. Nu ți-a explicat, iar tu ai forțat nota. Asta nu rămâne fără consecințe. Cu sau fără noi, într-un fel sau altul, nu scapi, Baroane!

About Carmen Dumitrescu

Lasă un răspuns