18, noiembrie, 2017
Breaking News:

Rodica Miloş ştie cât costă oul la Proinvest

milosCarmen Dumitrescu
Nu ştim dacă întâi a fost oul sau găina, dar avem certitudinea că Proinvest le poate furniza pe amândouă, în schimbul unor contracte solide. Iar dacă lucrezi la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman ştii cât de importantă e alimentara lui Marian Fişcuci pentru cheltuirea cu “simţ de răspundere” a banilor publici. Ani întregi, această firmă de casă a PSD-ului teleormănean a câştigat licitaţie după licitaţie privind furnizarea de alimente pentru instituţiile publice ale judeţului, în cadrul unei conspiraţii la care a participat şi Spitalul Judeţean Teleorman, dar şi D.G.A.S.P.C. Teleorman, de a cărei parte economică se ocupă de ani buni o anume Rodica Miloş. Şi dacă veţi constata că unele contracte sunt semnate de Ogrinjă Rodica, altele de Drăghici Rodica şi altele de Miloş Rodica, să nu vă speriaţi! Nu sunt mai multe specialiste în economie cu numele “Rodica” în Direcţie, ci este vorba despre o singură doamnă cu mai multe nume, statornicia fiindu-i caracteristică doar în privinţa locului de muncă, nu şi în cadrul raporturilor familiale. Floarea Alesu plăteşte acum pentru nişte erori comise de-a lungul vremii, aşa că ne vom rezuma la a preciza că acele contracte care au adus plusvaloare afacerii lui Fişcuci sunt semnate şi de ea. Interesant e, însă, faptul că Rodica Miloş, având semnătura pe nişte contracte de achiziţii “dedicate”, mai are timp de dat presa în judecată şi de matratat subordonaţii la locul de muncă. Mai ales că alta, în locul ei, şi-ar fi scărpinat bubele purulente de sub machiaj şi nu s-ar fi complicat să panseze nişte zgârieturi inofensive cu sodă caustică…
Transparenţa la DGASPC: n-ai cagulă, nu primeşti informaţii
oua2 oul

Despre licitaţiile cu dedicaţie de la DGASPC Teleorman a curs deja foarte multă cerneală. Degeaba, se pare, pentru că Proinvest mai are încă multe de spus în economia judeţului şi multe… ouă de furnizat instituţiilor publice. Iar la DGASPC, contractele cu Proinvest continuă să existe şi acum, şansele pentru alţi comercianţi de a intra pe sub pielea conducerii economice a instituţiei fiind minime. Până la urmă, singurul motiv pentru care Rodica Miloş a rămas în funcţie atâţia ani a fost acela că a fost de acord să semneze, sub influenţa Floarei Alesu, dar şi a propriilor interese, contracte cu firmele privilegiate ale lui Dragnea. E adevărat că în anii 2005 – 2007 pot fi regăsite şi contracte cu firmele lui Teodor Niţulescu şi Florică Mara, dar probabil că la acea dată, mai erau şi alte jocuri politice de făcut… Pe bani publici, evident. În urma unei cereri pe legea 544 a aceesului la informaţiile de interes public, ziarul Liber în Teleorman a solicitat DGASPC contractele de achiziţii ale instituţiei pentru perioada 2005 – 2014. Dar pentru că jurnaliştii nu poartă cagule şi, deci, nu inspiră respect doamnei Miloş, publicaţia noastră a primit exclusiv contractele din anii 2005, 2006 şi 2007, cu indicaţia de a căuta pe un site de specialitate restul contractelor. Evident, informaţiile oferite nu se refereau la partea sensibilă a contractelor solicitate, şi anume, la faptul că în caietele de sarcini şi în graficele de livrare ale respectivelor contracte ar fi trebuit să se vadă preţul fiecărui articol sau produs alimentar achiziţionat, pentru a proba buna credinţă a achiziţiei. Asta în contextul în care surse din cadrul justiţiei ne spun răspicat că “şmecheria” licitaţiilor DGASPC consta în faptul că unele produse din caietul de sarcini figurau cu un preţ mult mai mic decât toate celelalte, sugerându-se faptul că instituţia de acele produse avea nevoie, pentru ca ulterior să nu comande deloc produsele în acea categorie, optând pentru cele mai scumpe. Evident, e mai uşor să fii transparent cu cei de la DNA decât cu presa, mai ales că DNA-ul nu-ţi prea dă de ales…
Bunăstarea lui Fişcuci cade în sarcina Rodicăi Miloş
proinvestDe ani întregi, Proinvest “prinde” contracte grase la DGASPC Teleorman. Dacă facem un calcul aritmetic, putem ajunge uşor la concluzia că de ceva ani bunăstarea lui Fişcuci a depins de semnătura Rodicăi Miloş şi a Floarei Alesu… Astfel, în 2010, firma lui Fişcuci furniza DGASPC Teleorman uleiuri şi grăsimi animale sau vegetale, în schimbul sumei de 13.338 lei pentru şase luni, în timp ce în cursul aceluiaşi an, tot pentru o perioadă de şase luni, Proinvest primea un contract de furnizare alimente , în valoare de 58.280,87 lei. Tot în 2010, compania lui Fişcuci furniza DGASPC produse de patiserie în schimbul sumei de 5983,50 lei, în timp ce pentru ouă Fişcuci le taxa pe doamnele Miloş şi Alesu cu 1.945 lei. În 2010, Proinvest furniza DGASPC şi produse agricole sau horticole în valoare de 36.084 lei, alături de produse lactate, necesare pentru o perioadă de şase luni, valoarea finală a contractului ridicându-se la 17.619 lei, mai mult decât estimase Miloş iniţial, adică 16.045 lei. În aceeaşi lună, Proinvest primea un alt contract de furnizare lactate de la DGASPC, în valoare de 42.736 lei, din nou mai mult decât estimase Miloş într-o primă fază, adică 38.981 lei. Culmea, pentru că ouăle deja achiziţionate nu le erau suficiente, cei de la DGASPC au mai încheiat în 2010 încă un contract de furnizare cu Proinvestul lui Fişcuci, contract a cărui valoare finală a fost de 5.494 lei.

oua3Acum noi nu ştim dacă ouăle sunt scumpe la Proinvest sau dacă persoanele aflate în centrele Direcţiei preferă ouăle cărnii sau legumelor, dar este clar că Fişcuci ştie ce să pună pe masa negocierilor. Noi, pe fondul lipsei de transparenţă al DGASPC, n-am reuşit să aflăm cât costă un ou de la Proinvest, dar dacă luăm ca preţ de referinţă costul oului pe piaţa liberă, ajungem la concluzia că DGASPC are nevoie într-un an de câteva zeci de mii de ouă. Dar poate beneficiarii serbează Paştele de mai multe ori pe an…
În anul 2011, Proinvest a obţinut un alt contract cu DGASPC, tot pentru furnizarea de ouă, de data aceasta în valoare de 5.679 lei, alături de un contract pentru furnizare de băuturi, alimente şi produse conexe, totalizând suma de 67.340 lei. Asta nu înseamnă că Fişcuci n-a “prins” în 2011 şi contractul de furnizare a produselor de panificaţie, obţinând, în schimb, suma de 9.690 lei. Şi povestea se repetă şi în anii următori, deşi în 2014, Doiman Com SRL începe să capete o importanţă mai mare în sfera furnizării de produse la DGASPC Teleorman. Probabil că problemele lui Fişcuci în justiţie, dar şi tragica prăbuşire a Floarei Alesu a pus-o pe Miloş în ingrata situaţie de a-l refuza pe Fişcuci. Păcat! Că e băiat bun!

2 comments

  1. mareeee stireee mareeeee!! Eu nu stiu cat face oul dar stiu sigur cat e boul….sau v.a.ca.zut cu tronc….se pare!

  2. „ochidulci” … faci parte dintre cei vizati ….
    poti sa-ti spui o „parere” fara sa jignesti, milos-escule ….

Lasă un răspuns