19, august, 2018
Breaking News:

Puteai fi mare, Căpitane!

dragnea cotroceniCarmen Dumitrescu
Căpitanul s-a născut sub o stea norocoasă. Care căpitan? Căpitanul de județ, care altul? El a învățat de mic că oamenii sunt oi în căutare de ciobani. De aceea, a și intrat în politică. Ulterior, a învățat că nu stai niciodată cu interlocutorul la același nivel, pentru a evita impresia unei egalități aparente, așa că e bine să ai întotdeauna în birou un scaun înalt și alte zece scaune joase. S-a dedicat apoi jocurilor psihologice, pentru a afla care dintre oi îi sunt loiale și care s-ar muta la stâna unui cioban cu vocea mai suavă. S-au adunat în jurul lui personaje de toate culorile. Unele mai fistichii, altele mai sobre. Unele mai atente la ce spuneau atunci când vorbeau la telefon, altele mai slobode la gură. Unele mai surde, altele cu urechile lipite de toți pereții, pentru a dezlega conspirații dintre cele mai elaborate. Toate aveau, însă, un punct comun: îi spuneau “Șefu!” cu toată gura. Și atunci căpitanul nostru s-a înconjurat de aceste personaje, pierzându-și în timp capacitatea de a se simți apropiat de oamenii bine intenționați și, tocmai de aceea, dispuși să-i critice derapajele. Timpul a trecut și a venit Referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu. Căpitanul s-a bazat în totalitate pe oamenii care l-au desprins, încetul cu încetul, de realitate, așa că pe masa procurorilor au ajuns stenograme de tot felul. Și s-a trezit căpitanul într-o dimineață, aflând că îl cheamă “Dragnea, dracu!”. El nu știa în dimineața aceea cât de important ar fi să schimbe garnitura de oameni din apropierea lui pentru a deveni Alexandru Ioan Cuza, așa cum visa pe vremea când încă mai avea speranțe. Dacă gândul cel bun i-ar fi încolțit atunci în minte, acum probabil, i-am fi spus: “domnu’ președinte”. Dar căpitanul nostru a ales oamenii de lângă el în locul gândului cel bun și de atunci și până acum lucrurile au început să se complice. În județul căpitanului, sunt cel puțin două personaje care vor să-i ia locul. În țara căpitanului, sunt cel puțin doi procurori care îl visează încătușat cu lanțuri de fier. În partidul căpitanului, sunt cel puțin doi politicieni care l-ar scuipa în față, dacă nu le-ar fi încă teamă. Dar totul e bine…
Te-ai întrebat, totuși, căpitane, ce-o să faci când n-o să le mai fie teamă? Te-ai întrebat vreodată cum vei reacționa în ziua în care vei fi tu așezat pe scaunul cel mai jos din birou? Te-ai întrebat vreodată cum doare trezirea la realitate? Acum ai nevoie de Ponta la proces. Probabil că Ponta îți va fi alături. Nu de alta, dar și el doar pe tine te mai are. Și, ca orice oportunist, nici el nu renunță la omul care îl ține în genunchi. Dar știi ce trist, căpitane? Că puteai fi mare… Nu-ți lipsea nimic ca să fii mare. Ți-ai ținut, însă, slugile în genunchi prea multă vreme. Și acum ar trebui să te uiți cu frică la slugi. Oricât de mici ți s-ar părea încă…

2 comments

  1. va fi prea tarziu cand se vor destepta romanii…. din 79 pana in 89 sunt doar 10 ani in care romanii au dus-o cu adevarat greu…. dar din 89 pana in 2015 sunt 26 DOUAZECI SI SASE de ani de hotie si minciuna…. si romanul tace……

  2. asa se intampla cand te ia betia puterii si pui in functii numai sclavi care semneaza pentru tine

Lasă un răspuns