24, iulie, 2017
Breaking News:

Prin complicitatea autorităţilor, “pădurea nebună” s-a transformat în islaz inundabil

defrisari2Carmen Dumitrescu

Deşi poate fi greu de imaginat, au fost vremuri în care Teleormanul nu se inunda din două ploi torenţiale. Şi asta pentru că atunci judeţul încă se mai remarca prin “pădurea nebună”, care i-a conferit şi numele… Dar istoria defrişărilor a fost mai nemiloasă decât s-a prognozat şi astfel, din ignoranţă şi poftă de înavuţire, s-a ajuns în situaţia dezastruoasă din prezent, când un întreg judeţ este nevoit să suporte înzăpeziri repetate, dar şi inundaţii de proporţii doar pentru că nimeni nu a luat în serios înţelepciunea populară care susţine că nu ai dreptul să tai un pom dacă nu plantezi doi în loc… Potrivit specialiştilor din domeniul silvic, în acest moment, judeţul Teleorman are cea mai mică suprafaţă împădurită din ţară iar fenomenul s-a produs în timp, pe fondul expansiunii agriculturii şi a poftei de înavuţire a unora care acum nu-şi asumă responsabilitatea, dar văd rentabilitatea întăririi digurilor de-a lungul tuturor apelor curgătoare din judeţ.

O istorie a iresponsabilităţii

Sunt oameni care îşi amintesc că au fost timpuri în care pădurea teleormăneană începea de la limita de nord a judeţului şi ajungea până la Alexandria. Însă, o politică nesăbuită, începută din vremea ocupanţilor turci şi ruşi, continuată de regimul comunist a dus la exploatarea iraţională a pădurilor teleormănene, care au dispărut ca un vis frumos, pe care nimeni nu face efortul de a-l readuce în concret. Dimpotrivă, sub ochii autorităţilor, defrişările continuă, deşi, în mod evident, nu mai sunt nici arbori de tăiat şi nici judeţul nu mai dă semne reale că ar mai putea îndura noi abuzuri în privinţa degradării mediului. Potrivit unuia dintre specialiștii în silvicultură din Teleorman, consilierul județean și șeful Ocolului Silvic Slăvești, Adrian Savu, istoria defrișărilor a devenit tot mai complicată după Revoluție: “Și comuniștii au perpetuat defrișările o vreme, dar apoi, conștientizând repercusiunile lor asupra mediului înconjurător, au decis să sisteze tăierile. Abia apoi, după Revoluție, a început dezastrul, pe fondul aplicării legii proprietății. La acel moment, s-au pus în posesia comisiilor locale suprafețe de pădure, care le-au repartizat în mod haotic proprietarilor și s-au efectuat numeroase puneri în posesie pe scările primăriilor. N-au fost puține abuzurile la acea vreme… Și neexistând regflementări ale modului de exploatare, unii proprietari și-au tăiat pădurile iar restul suprafețelor împădurite au fost exploatate cu acceptul tacit al autorităților statului. Au mai apărut ulterior și alte legi de restituire, nu în toate cazurile aplicate corect, s-au pierdut numeroase procese în instanță în care Direcția Silvică s-a constituit parte civilă și în multe cazuri nu s-a recunoscut calitatea procesuală a Direcției Silvice. În acest moment, Direcția Silvică preia contra-cost suprafețele de pădure proprietate privată, dar întâmpină probleme reale pentru că, de regulă, proprietățile sunt fărâmițate, nu există delimitări între proprietari și nu toți respectă legea care îi obligă să aibă contracte cu ocoalele silvice.”

Defrișări fără noimă într-un județ tot mai afectat de calamități

defrisariDeși pădurea din zona de câmpie nu e pădure de profit, exploatarea pădurilor teleormănene se face în mod haotic și fără niciun fel de noimă. Asta pentru că hoții de pădure nu sunt niciodată pedepsiți în instanță și pentru că, de multe ori, pomii au deranjat chiar autoritățile locale, care au considerat că e mai profitabil să păstreze islazurile neatinse și să taie pomii din zonele în care se planificaseră investiții. Astfel, s-a ajuns în situația în care, pentru că s-a tăiat aproape tot ce era de tăiat, inclusiv perdelele de protecție de pe marginea drumurilor județene și naționale, mai multe segmente de drum teleormănean se înzăpezesc iarnă de iarnă, necesitând intervenții de deszăpezire extrem de costisitoare.  Dar, probabil că aici s-a și dorit să se ajungă… Altfel, cum ar mai câștiga bani frumoși membrii de partid, implicați în firme de deszăpezire sau în firme de construcție, care nu se dau în lături de la întărirea, pe banii statului, a digurilor? Potrivit lui Savu, drumul de la Alexandria la Lăceni e mereu înzăpezit și “acolo o perdea de protecție ar rezolva problema mai bine decât firmele de deszăpezire, pentru că ar ține zăpada în câmp. Ar fi normal să realizăm acele perdele de protecție pe marginea drumurilor decât să aruncăm banii pe deszăpeziri”. Evident, nimeni nu se gândește la asta. În schimb, se taie într-o veselie, chiar dacă toată lumea știe că unui stejar îi trebuie aproximativ 120 de ani pentru a se maturiza  și unui plop aproximativ 30 de ani. Desigur, Regia Națională a Pădurilor susține că împăduririle se fac periodic în județul Teleorman. Dar până când arborii vor ajunge la maturitate și vor exercita un rol asupra solului trebuie să așteptăm ani întregi… Între timp, județul Teleorman se inundă și se înzăpezește din ce în ce mai frecvent iar autoritățile cheltuie bani grei pentru remedierea și limitarea pagubelor. Pentru a ne da seama care sunt zonele în care s-au efectuat cele mai semnificative defrișări, nu trebuie decât să privim cu atenție comunele care se luptă cu inundațiile în fiecare primăvară. Dar, potrivit specialiștilor, una dintre cele mai semnificative defrișări din Teleorman s-a produs, cu ceva vreme în urmă, în comuna Bujoru. În rest, hoții de pădure și mafia pădurilor își fac treaba liniștiți, deși prea mult nu mai e de tăiat…

Primarii nu împăduresc de teamă să nu-și piardă electoratul

defrisari 4Autoritățile preferă să nu demareze acțiuni de împădurire, pentru că e mai bine să nu diminueze suprafața islazului, chiar dacă știu că inundațiile și seceta sunt o consecință a despăduririlor. La fel cum tot autoritățile sunt mai atente cu realizarea investițiilor decât cu protecția mediului. Potrivit purtătorului de cuvânt al Direcției Silvice Teleorman, Iulian Dumitru, s-a încercat constant o discuție cu primarii de comune din județ pentru împădurirea zonelor inundabile și, chiar dacă Direcția oferă, sub forma unor sponsorizări, puieți pentru plantare, nimeni nu se arată interesat: “Noi încercăm de multă vreme să convingem primarii să împădurească anumite zone de islaz, însă aceștia ne refuză constant, motivând că oamenii vor fi nemulțumiți că terenurile nu vor mai putea fi utilizate pentru a-și duce animalele la păscut și că nu doresc să piardă capitalul electoral. Noi tot mai încercat să luăm inițiativa în acest sens, însă nu vine nimeni să ne solicite puieți nici măcar atunci când îi oferim gratuit. Înainte mai veneau să ne solicite puieți, anul acesta nu s-a arătat nimeni interesat”.

Perdelele de protecție de pe drumurile naționale și județene, tăiate din considerente îndoielnice

defrisari3Pe marginea drumurilor naționale și județene din Teleorman nu mai sunt perdele de protecție. De altfel, e suficient să observăm că pe fiecare drum de ieșire din Alexandria nu mai sunt copaci pe margine, mulți dintre ei fiind tăiați. Motivații se găsesc întotdeauna… Printre cele mai frecvente se numără faptul că acești arbori sunt bătrâni și periculoși pentru trafic sau că există directive europene care pretind că perdelele de protecție naturală trebuie înlocuite cu parapeți…  În ceea ce privește Alexandria, la ieșirea din oraș către București, municipalitatea a dispus plantarea unor puieți, însă pe o suprafață insuficientă. Potrivit primarului alexăndrean, Victor Drăgușin, arborii care s-au tăiat deja de pe margine arterelor de drum de la ieșirea din municipiu au fost îndepărtați pentru că erau bătrâni și bolnavi. Dar a menționat că în toamna aceasta va avea loc o acțiune de plantare de puieți pentru crearea de perdele naturale de protecție pe drumurile de la ieșirea din oraș.  Acțiunea de plantare de pomi va costa municipalitatea 2 miliarde de lei vechi.

În rest, acțiunile de refacere a perdelelor naturale de protecție ar trebui să fie susținute și de amploare, chiar cu sprijin guvernamental. De tăierea arborilor de pe marginea drumurilor răspund, se pare, cei de la Drumuri Naționale care sunt proprietarii lor de drept. Desigur, atunci când trebuie să răspundă la întrebări incomode, cei în cauză nu prea sunt de găsit. Evident, nu scuzele ne-ar fi interesat pe noi, ci o explicație coerentă pentru faptul că județul Teleorman a devenit unul dintre cele mai afectate de calamitățile naturale, doar pentru că nimeni nu pare să-și fi pus problema că Dumnezeu, atunci când a lăsat pădurea nebună în această regiune a fost mai inteligent decât cei care au decis că e mai bine să transforme un județ cu potențial într-o zonă deșertică, din care orice om cu mintea întreagă trebuie să plece la timp…

 

3 comments

  1. doamne, dumnezeule, capcaunul de dragusin nu zice nimic de toata padurea din partea stanga a padului nou care a fost taiata, cand, intamplator sau nu, el era viceprimar?

    ati distrus toata alexandria si tot judetul, hiene pesediste, rusine.
    si veniti acum sa faceti diguri
    pai daca nu voi distrugeati ce a lasat bunul dumnezeu, nu se mai intamplau atatea calamitati.
    sa dea domnul sfant sa ajungeti acolo unde va e locul, manca-v-ar dna-ul si puscariile, puscariabililor pe scaune mari

  2. Așa oameni, așa primar! Conducătorii sunt doar o imagine a noastră. Ei sunt creați după chipul și asemănarea poporului care votează.

  3. intamplator sau nu, marius, ai perfecta dreptate, cat sa ne mai suporte pamantul? dumnezeu e sus si vede!

Lasă un răspuns