23, noiembrie, 2017
Breaking News:

PREMIERĂ ABSOLUTĂ la ALEXANDRIA ,,SERPENTINA” de PAUL EVERAC în interpretarea Trupei SCENIK

teatruNicoleta Milea

Sfârşit de octombrie, 2014. O seară unică! Sala Centrului Cultural din Alexandria este neîncăpătoare pentru spectatorii care trăiesc un moment inedit. Dacă Centrul Cultural ne obişnuise în fiecare lună cu serile de concert şi poezie, Camerata Cantoria, acum, câţiva tineri inimoşi, talentaţi, pasionaţi, deschid un alt drum în universul artistic.

Trupa De Teatru ,,Scenik” a Centrului de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale Teleorman, alcătuită din elevi formaţi la Şcoala de Arte Alexandria, iese pentru prima dată pe scenă. Cu vădită emoţie în glas, şi are şi de ce, Doamna Elena Popa, directoarea Centrului Cultural, prezintă istoricul trupei şi nu mică ne este bucuria aflând că inima ,,acţiunii” nu este altcineva decât solistul Trupei Arhaic, Nicolae Doboş, acum în ipostaza de regizor, semn că harul şi dăruirea sfinţesc Arta. Şase luni de muncă au fost necesare până la ,,botezul” scenic.

Piesa într-un act, ,,Serpentina”, ilustrează concepţia artistică a unui creator contemporan, care trezeşte un viu interes. Paul Everac (n. 23 august 1924, Bucureşti – d. 18 octombrie 2011, Bucureşti), pe adevăratul său nume Petre Constantinescu, dramaturg contemporan deosebit de prolific, a parcurs un drum lung în istoria teatrului românesc, de la drama-frescă la drama de idei şi drama eseu, distingându-se prin excelenta realizare a dialogului scenic, spontan, deşi de multe ori i s-a reproşat evidenta intenţie de a demonstra şi nu de a sugera. Tipologia ,,mitocanului” este surprinsă în coordonatele fundamentale, căci ,,Serpentina” este, în primul rând, povestea unui tip care vrea, indiferent pe ce căi, tapet ,,ceva estra, rarisim, ţais”. Un realism autentic impresionează prin veridicitatea comportamentală specifică tutuor vremurilor, nu numai timpului dramatic, făcând din text o autentică satiră socială. Pe de altă parte asistăm la acele coincidenţe de viaţă care se constituie în incredibile scene de teatru: întâlnirea cu fosta mare dragoste din tinereţe, dar şi cu fostul rival, cei doi fiind acum soţ şi soţie. Cele patru personaje au fost interpretate, îndrăznesc să spun ,,profesionist”: în rolul lui Benone Ciacâru – Vali Mateescu, cucerşte publicul prin dezinvoltura şi ,,temperatura” înaltă a interpretării, Paraschiv Bănceanu – Alin Stoian, sobru, ferm, stăpân pe mijloacele de expresie, Viorica Bănceanu – Silvia Ureche, o prezenţă complexă, cu inflexiuni când patetice, când temperamental-reflexive, efectiv recreează, prin ceea ce personalitatea ei are definitoriu; secretara – Isabel Iancu, personaj episodic. De toată atenţia s-au bucurat şi ceilalţi elevi-cu statut special, implicaţi, fără de care spectacolul nu ar fi fost realizabil: Marin Marian – lumini, Natalia Gheorghe – machiaj, Mihai Vătămanu  coloana sonoră, Sorin-Mircea Preda şi Alex Antonescu – decorul, Andreea Gheorghe şi Cătălin Ţone scenografia, Nicolae Doboş – regia. Spirit artistic desăvârşit, Nicolae Doboş merită întreagă admiraţia şi preţuirea noastră pentru iniţiativă, pentru modalitatea distinctă de educaţie artistică a adolescenţilor, pentru acurateţea îndrumării celor mai tineri actori ai oraşului nostru, dovadă că Alexandria este ,,locul unde se întâmplă ceva”.

Microstagiunea teatrală va continua în februarie 2015 cu premiera piesei de teatru ,,SALOPETA” de Ion D. Şerban.                                                           În distribuţie: Silvia Ureche, Diana Videa, Ana Maria Mocanu.

Regia artistică: Nicolae Doboş.

Mai 2015 – Premiera piesei de teatru ,,BOUL ŞI VIŢEII” de Ion Băieşu.

În distribuţie: Silvia Ureche, Diana Videa, Alin Stoian, Vali Mateescu, Cristi Crângaşu, Sorin – Mircea Preda.                                                                    Regia artistică: Nicolae Doboş

Într-o lume eterogenă din toate punctele de vedere, un puternic element de convingere a tinerilor cu privire la valorile universale, la educaţia artistică este şi cultivarea acestui tip de sensibilitate. Astfel,  evităm inerentele improvizaţii educaţionale sau diletantismul, care mimează optima cultivare a valorilor autentice culturale.

 

Lasă un răspuns