23, septembrie, 2018
Breaking News:

Povestea nespusă a Referendumului din Teleorman. Lui Dragnea de la Boboc i s-a tras!

boboc2 Carmen Dumitrescu

Pe 20 noiembrie are loc un nou termen în dosarul Referendumului. Şi chiar şi acum, la doi ani de la întâmplările care au zguduit scena politică teleormăneană şi naţională, sunt destui oameni care nu înţeleg cum s-a întâmplat ca informaţii pe care nu le aveau decât membrii de partid să ajungă sub lupa procurorilor , care au reuşit să întocmească un rechizitoriu de natură să-l pună în dificultate chiar pe intangibilul Liviu Dragnea. După cum se ştie, întotdeauna scurgerile de informaţii se produc la nivelul membrilor inferiori ierarhic, pentru că aceia care şi-au asumat prim-planul vor fi întotdeauna atenţi cât şi cum discută, prin telefon sau în mediul online, prin viu grai sau în scris, pentru a nu se pune singuri în situaţii incriminatoare. Iar, la acea vreme, un exponent al eşalonului de jos al puterii social-democrate era Valentin Boboc. De altfel, interceptările l-au vizat în primul rând pe el, pentru că, din întreg PSD-ul teleormănean, Boboc era singurul căruia îi plăcea foarte mult să vorbească. Învăţat cu faptul că bârfa te urcă printre preferaţii celor puternici, Boboc era, cel puţin pe acele vremuri, un foarte abil comunicator, preferând bârfa ca mijloc principal de a ieşi în evidenţă. A ajuns, astfel, în numai câţiva ani mâna dreaptă a lui Victor Drăguşin şi partenerul de pahar al lui Liviu Dragnea. De altfel, erau mulţi pesedişti la acea vreme care îl invidiau pe Boboc pentru faptul că se număra printre foarte puţinii care avuseseră şansa de a-i face vizite lui Dragnea la el acasă şi, aşa cum el însuşi se lăuda pe la prieteni, era unul dintre cei care beneficia de tete-a-tete-uri cu liderul social-democrat. De altfel, n-am greşi cu nimic dacă am presupune, pur şi simplu, că Dragnea sesizase apetenţa lui Boboc de “a da în gât” pe oricine din partid şi a decis să-l ţină aproape ca pe o sursă sigură de informaţii. La fel l-au privit, din păcate, şi procurorii….

 

Interceptarea e mama tuturor adevărurilor

În luna mai a anului 2012 s-a emis un mandat de interceptare pe motive de securitate naţională pentru numărul de telefon al unuia dintre social-democraţii teleormăneni. Evident, toată lumea se aşteaptă ca mandatul de interceptare să-l fi vizat pe Liviu Dragnea sau pe prietenul lui, Marian Fişcuci, la fel de implicat ca oricare altul în procesele electorale de pe la noi. N-a fost aşa. Cel vizat de procurori era unul dintre cei mai obscuri membri ai PSD de la acea vreme. Aflat în eşalonul al treilea al puterii judeţene, Valentin Boboc făcea regulile prin Primăria Alexandria în calitate de administrator. El a fost căruia i-a venit ideea să-i monitorizeze pe angajaţii primăriei cu camere video şi tot el era cel care băgase frica în toţi, astfel că nimeni nu mai intra sau ieşea din primărie fără bilet de învoire de la administrator. Şi pentru că, în viaţă, moneda de schimb e întotdeauna egală ca valoare, lui Boboc moneda i s-a întors sub forma unui mandat de interceptare. Probabil că procurorii au identificat potenţialul lui Vali Boboc de a duce informaţia, deteriorată sau nu, de la unul la altul şi s-au gândit că merită efortul de a-i asculta fantasmagoriile. În plus, faptul că era unul dintre cei mai zeloşi militanţi ai partidului, dornic să dea bine în faţa şefilor, a fost un argument în plus de a-i asculta telefonul. De aceea, în mod deloc suprizător, din rechizitoriul de 44 de capitole, reiese foarte clar relaţia apropiată a lui Boboc cu Dragnea, discuţiile lor telefonice fiind o delectare pentru orice ureche neavizată.

De ce nu e întotdeauna bine să te duci la şeful cu raportul…

Cel care raportează şefului situaţia din teren poate fi călăul şefului. Şi Boboc este una dintre cele mai grăitoare dovezi în acest sens. Dacă Dragnea, de pildă, ar fi avut încredere într-un membru de partid cu mai puţină apetenţă pentru detalii, probabil că strategia partidului n-ar fi ieşit la suprafaţă cu o atât de mare precizie. De altfel, amintindu-ne vremurile în care Boboc nu era deputat, ci doar un membru de partid cu câteva funcţii mărunte la activ, putem confirma că acesta avea o mare disponibilitate de a explica oricui felul în care se planificase câştigarea alegerilor. Abia după ce Boboc a dat liniile principale de interpretare ale unei eventuale fraude la Referendum, procurorii au început să asculte şi alte telefoane. Dar, pentru un timp, Boboc le-a fost mai mult decât suficient. De unde rezultă că vorba multă e discreditarea şefilor. Şi dacă analizăm stenogramele considerate relevante pentru elucidarea cazului, suntem obligaţi să constatăm şi faptul că Boboc nu are doar o problemă a vorbitului mult, dar şi a vorbitului în termeni deloc civilizaţi. Astfel, în cadrul unei discuţii cu Marian Fişcuci, Boboc nu doar că-i înjură pe membrii de partid, dar încearcă să se pună în valoare în faţa superiorului, sugerând că el munceşte mai mult decât alţii: “Alerg prin oraş”, “Să-i f…t în… Stau ca tutele în faţa secţiei. Uite, asta le fac, îi iau la goană. Păi îi luăm de mult, îi luăm de mult la goană!”

“Băi… Vali, văd că Victor are telefonul închis…”

Ce e drept, nici Dragnea n-a dat dovadă de prea multă prudenţă în abordarea situaţiei din teritoriu. Nu acelaşi lucru se poate spune despre alţi lideri ai PSD-ului la nivel judeţean, în contextul în care Victor Drăguşin şi-a ţinut în acea zi telefonul închis, probabil tocmai pentru a evita o situaţie ca aceea care s-a confirmat ulterior.  De altfel, Dragnea a purtat şi el o discuţie cu Valentin Boboc, discuţie în urma căreia prezenţa la vot consemnată la nivelul municipiului Alexandria a urcat, în mod magic, de la 38 de procente, total nemulţumitoare pentru Dragnea, la 52 de procente. Conţinutul discuţiei este interesant nu prin ceea ce conţinea, ci prin felul în care ea defineşte tonul şi raportul dintre un şef de partid şi un subordonat al lui:

Boboc Valentin Gabriel: Da, să trăiţi!
Liviu-Nicolae Dragnea: Băi … Vali, văd că Victor are telefonul închis, aveţi decât 38% prezenţă în Alexandria …
Boboc Valentin Gabriel: Ştiu, şefu’! Din casă în casă, uite, acum sunt prin zona asta pe la Agricol, pe aici … din casă în casă o iau …
Liviu-Nicolae Dragnea: Aşa!
Boboc Valentin Gabriel: Dar au început să vină, acuma au început să vină. Au fost la ţară.
Liviu-Nicolae Dragnea: Băi, am înţeles, dar organizaţi-vă să mi-i aduceţi pe toţi la vot, băi! Îi legaţi, îi luaţi în braţe …
Boboc Valentin Gabriel: Asta le facem, batem din uşă în uşă! Din uşă în uşă am luat-o pe toate străzile!
Liviu-Nicolae Dragnea: Luaţi-i, mă, rugaţi-i frumos. Dar e toată lumea împânzită în oraş?
Boboc Valentin Gabriel: Da, şefu’, toţi îi am peste tot.
Liviu-Nicolae Dragnea: Liberalii?
Boboc Valentin Gabriel: Aicea … îi certai niţel, asta făceam când m-aţi sunat dumneavoastră, că ei au dus pe la ţară şi le-am zis să-i adune pe toţi de la ţară (n.n.: cu referire la militanţii liberali) că acolo s-au cam terminat, hai să îi aducem pe toţi încoace, în oraş.
Liviu-Nicolae Dragnea: Zi, mă, să îi aducă în oraş, mă!
Boboc Valentin Gabriel: Păi, asta … şi că zise că îi aduce pe toţi în oraş acuma.
Liviu-Nicolae Dragnea: Bine, bine!

 

“Era Dragnea, dracu’!”

dragnea Ca orice personaj dedicat muncii de partid din interese personale, Valentin Boboc nu avea cum să-l respecte cu adevărat pe cel care îi vorbise pe tonul ce reiese din convorbirea de mai sus. Aşa că, după ce are grijă să se plângă la Ică Calotă Florică de faptul că l-a sunat “Dragnea, dracu’!”, Boboc are grijă să mai pună încă o dată lucrurile la punct atât cu Almăjanu, şeful liberalilor de la acea vreme, cât şi cu Marian Fişcuci. Şi uite aşa voturile s-au strâns iar eforturile lui Valentin Boboc au fost recompensate în mod consistent cu un mandat de parlamentar. Pe vremea aceea, probabil din motive care ţineau strict de orgoliul său personal, Boboc avea grijă să se plângă pe la toţi cunoscuţii că el nu şi-a dorit niciodată demnitatea de parlamentar, că nu se simte bine la Bucureşti, unde nu are niciun cuvânt de spus şi că dacă Dragnea personal n-ar fi dus muncă de convingere cu el, n-ar fi făcut niciodată pasul. Probabil şefia Consiliului judeţean Teleorman era o pâine mai dulce de mâncat… dar acolo era concurenţa prea mare iar Dragnea prea ferm în opţiuni. Din fericire pentru Boboc, “Dragnea, dracu’!” nu pare a fi foarte supărat pe felul în care a dus el vorba din telefon în telefon până la DNA. Dar, ştiind că nici Dragnea nu face parte din categoria oamenilor care iartă şi uită, avem convingerea că, şi dacă l-a iertat pe zelosul militant, el va şti întotdeauna că de la Boboc i s-a tras…

 

 

Lasă un răspuns