23, noiembrie, 2017
Breaking News:

Povestea Laurei Armeanu: ”Am reușit să fac abstracție de problema de sănătate, să mă ridic, să fiu mereu acolo unde să îmi pot promova ideile”

Monica Vasilescu

laura armeanu (1)Numai cine a trecut printr-o situație grea din punct de vedere al sănătății poate să înțeleagă ce este în sufletul unui om nevoit să-și construiască lumea ca pe un puzzle, bucată cu bucată. Laura Evelina Armeanu a reușit. S-a născut cu parapareză spastică, o boală care i-a îngreunat deplasarea pe propriile-i picioare, dar, după multe operații și recuperări, tânăra a făcut progrese semnificative, iar acum luptă pentru drepturile celor care se confruntă cu deficiențe ori cu reticența societății. laura armeanuEste ambasadorul „Salvați copiii” și militează pentru o mai bună integrare în comunitate a celor cu dizabilități, visând ca într-o zi să poată înființa o filială a organizației în Teleorman. Conștientă că mintea te poate duce mult mai departe decât te pot duce picioarele, mai cu seamă că este pe cale de a se recupera total, Laura are gânduri mari în ceea ce privește cariera sa, iar pentru a-și putea duce proiectele la bun sfârșit are de gând să intre în politică. Va studia la București, dar nu ezită o clipă în privința întoarcerii acasă, locul de care o leagă atât familia, care i-a fost permanent un factor de sprijin, cât și valorile județului, de care este mândră.

Despre lupta Laurei cu boala, despre planurile sale și despre reacția autorităților în raport cu doleanțele ei puteți citi în interviul acordat ziarului Liber în Teleorman de tânăra-exemplu, curajoasă și perseverentă, de la care noi toți avem de învățat.

Spune-mi, pentru început, câteva cuvinte despre tine. Cum te-ai descrie succint?

Sunt o persoană sensibilă, deschisă, comunicativă, îmi place să mă implic, să îi ajut pe ceilalți.

Ce te îndeamnă să te implici social?

Faptul că iubesc oamenii, mă simt apropiată de ei și consider că am o capacitate de a empatiza cu ceilalți… Cred că toate acestea izvorăsc din faptul că la rândul meu am fost sprijinită de ceilalți, familie, colegi, dascăli, cadre medicale. Vreau să contribui, la rândul meu pentru dezvoltarea societății. Și, într-un fel, să ,,întorc” măcar puțin din sprijinul ce mi-a fost oferit. Am trecut prin situații dificile și mă bucur dacă experiența mea le poate fi de folos semenilor mei.

Care e misiunea ta în prezent? Lucrezi la vreun proiect?

Colaborez în continuare cu echipa Salvați Copiii și mă implic cu entuziasm oricând îmi este solicitat sprijinul, fie că este vorba de proiecte pentru sprijinirea copiilor cu dizabilități sau în ceea ce privește siguranța pe internet sau drepturile copiilor și dialogul cu autoritățile. Sunt ambasador al organizației și, așa cum îmi place să spun, ,,un purtător de mesaj” al acesteia și al copiilor pentru care luptă.

Curând voi pleca la București și sper că acest lucru va însemna o oportunitate de a mă implica în și mai multe proiecte, alături de colegii de la Salvați Copiii, oameni minunați pe care îi consider ca a doua mea familie. Proiectul meu de suflet, una dintre marile mele dorințe și speranțe, este înființarea unei filiale a organizației, acasă, în Teleorman. Aceasta este o dorință a mai multor persoane care sunt dispuse să contribuie pentru realizarea ei. Însă, deocamdată, se află doar la stadiul de idee de proiect care s-a născut când am văzut câte lucruri benefice și frumoase realizează echipa Salvați Copiii.

Asta înseamnă că, după facultate, revii în Alexandria?

Cu siguranță! Mă motivează un soi de ”patriotism local”. În afară de acțiunile despre care am vorbit, îmi place să promovez valorile județului, mă mândresc cu ele. Familia și lucrurile pe care mi-aș dori să le realizez sunt motive puternice pentru a reveni acasă.

Crezi că județul oferă perspective tinerilor pentru a se dezvolta?

Cu suguranță are potențial. Acum, ține de noi să știm să îl valorificăm la maxim.

Fac autoritățile ceea ce trebuie?

Am avut câteva întrevederi cu reprezentanții județului și am văzut că există deschidere și bunăvoință.

Apropo de asta, știu că ai avut o întâlnire cu Liviu Dragnea, la Ministerul Dezvoltării. S-a concretizat în vreun fel discuția?

Discuția a fost foarte constructivă. Am fost impresionată de dorința dumnealui de a colabora și de promptitudinea cu care a făcut demersuri pentru implicarea, alături de M. D. R. A. P. a tuturor celorlalte ministere responsabile cu îmbunătățirea situației persoanelor cu dizabilități. După ce atât Salvați Copiii, cât și Ministerul făcuseră pașii necesari pentru concretizarea proiectelor dezbătute, demersul s-a blocat într-un anumit punct. A intervenit și plecarea dumnealui de la minister, dar sunt convinsă că mesajul meu a ajuns acolo unde trebuie, că nu a fost uitat și că din orice funcție sau poziție politică, domnia sa va sprijini în continuare această acțiune, rezultatul fiind o viață mai bună pentru persoanele cu dizabilități.

Te pasionează politica?

Da, sunt foarte interesată și îmi place să fiu informată.

Ți-ar plăcea să te implici politic?

Cu siguranță! Acesta este și unul dintre motivele pentru care mi-am ales facultatea, Sociologie. Îmi doresc să cunosc acest domeniu pentru a putea aplica noțiunile învățate în beneficiul societății, în ceea ce înseamnă mesaje și dezbateri politice serioase, profunde și bazate pe nevoile oamenilor, pe realitate.

Ai luptat mulți ani pentru a ajunge unde ești acum din punct de vedere al sănătății. Care este cea mai mare satisfacție a ta, după tot acest parcurs neplăcut?

Cea mai mare satisfacție este tocmai câștigarea aproape totală a acestei lupte. Am reușit să fac abstracție de problema de sănătate, să mă ridic, să fiu mereu acolo unde să îmi pot promova ideile.
Ce n-ar trebui să-i lipsească unui tânăr care doreşte să schimbe ceva în bine în viața sa sau în comunitate?

Puterea de a visa, de a spera, de a privi dincolo de orizonturi, optimismul și dragostea pentru ceea ce face.

Lasă un răspuns