20, noiembrie, 2017
Breaking News:

Poetul Mihail Tănase și-a transformat durerea în poezie

tanase Carmen Dumitrescu
Spre deosebire de bucurie, superficială prin însăși esența ei, durerea are profunzimi adesea nebănuite. Iar cei înțelepți nu se întristează trăindu-și durerea, ci încearcă să-și înțeleagă sentimentele inerente unei nefericiri permanente sau temporare. Generalizând, am putea spune că înțelepți se dovedesc a fi, în cele din urmă, artiștii, care învață să transforme durerea în iubire… pentru Cuvânt, pentru formă sau pentru sunet. Și iubirea e singura forță în măsură să vindece totul. Un exemplu foarte elocvent în acest sens este poetul teleormănean Mihail Tănase, a cărui experiență tragică de viață s-a convertit, grație iubirii lui pentru Cuvânt, într-o călătorie extrem de frumoasă și de satisfăcătoare. Pentru cei care nu știu, poetul Mihail Tănase este imobilizat într-un scaun cu rotile de la vârsta de 14 ani, ca urmare a unei boli progresive. Însă, chiar dacă nu se poate mișca, potrivit exigențelor comune, poetul este liber prin Cuvânt. Și a demonstrat tuturor că boala, oricât de gravă ar fi ea, nu poate pune stavilă iubirii pentru Adevăr, Bine și Frumos.
Coperta 1Autor al mai multor volume de poezie, Mihail Tănase a scos acum la lumina tiparului volumul “Fila inimii mele”, de o profunzime și de o sensibilitate de-a dreptul impresionante. Oricum, întreaga operă a poetului este remarcabilă, fiind vorba despre o listă lungă de volume: Copilul din interior, versuri, pref. de Ștefan Doru Dăncuș, Târgoviște, Ed. Macarie, 1997; Vânt de schimbare, microroman, postf. de Mihail I. Vlad, Târgoviște, Ed. Macarie, 1998; Frunze de toamnă, poezii, pref. de Ion Machidon, buc., Ed. Amurg Sentimental, 2000; Neînțelesul foc, poezii, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber, 2000; Sub aripa timpului, versuri, cuvânt înainte de Ion Machidon, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2001; Dintr-o lacrimă de înger, poeme într-un vers Alexamndria, Ed., Teleormanul Liber, 2002; Chemări târzii, poeme, Ploiești, Bibl. „Sinteze Literare”, 2002; Treptele rătăcirii, poezii, cuvânt înainte de Ion Machidon, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2003; Vin ploile, proză scurtă versuri, pref. de Constantin Miu, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2004; Prizonier timpului, poezii, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber, 2005; În Ajun de Sărbători, proză, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2006; Surâs într-o lacrimă, poezii, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2007; Unde ești?, poezii, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2007; Culorile singurătății, poezii, Cluj-Napoca, Ed. Sedan, 2007; Zâmbet târziu, poezii, Cluj-Napoca, Ed. Sedan, 2006; Interzisă iubirea, poezii, Cluj-Napoca, Ed. Sedan, 2009; Biopsie pe speranță, Cluj-Napoca, Ed. Sedan, 2010; Mângâiere înlăcrimată, Cluj-Napoca, Ed. Sedan, 2010; Amurg / Twilight, Cluj- Napoca, Ed. Sedan, 2011 și Călător printre cuvinte, Cluj-Napoca, Ed. Sedan, 2013.
De-a lungul vremii, poetul teleormănean a obținut numeroase premii literare, remarcându-se prin sensibilitatea și maniera foarte personală în care își exploatează suferințele interioare pentru a regăsi bucuria de a fi liber cu adevărat. Și dacă ar fi să răsfoim paginile celui mai recent volum al lui Mihail Tănase, descoperim acolo versuri de o profunzime dureroasă, construind o lume inedită, în care simțurile și adevărurile spun aceeași poveste: “Nu s-a întâmplat nimic,/ Astăzi am privit cum ninge,/ Mâine voi călca imaculatul/ Singurătatea îmi sună continuu/ Îmi ascund urechile/În camera bleu/aflu de lăcomia altora/ Tâmpla îmi cade/ Peste ura ce crește/ haotic de la o zi la alta/În inimă am un pietroi/crud/mă doare cerul ce-mi curge prin vene/ziua joc șah/timpul/miroase a uitare/ Sunt tot eu/poetul/din scaunul cu rotile/ dar mult mai pustiu.”
În esență, poetul spune o poveste în versuri despre singurătate și forță interioară, astfel că poezia lui ajunge să sensibilizeze chiar și cele mai dure dintre spirite: “M-a rănit asfințitul/ toamna/jură strâmb/oglinzi concave/meditează parșiv/harta/inimii tale/luna curge în/paharul de lut.”
Despre Mihail Tănase nu se vorbește cât ar trebui. Nu încă. Pentru că și poetul care și-a descoperit dragostea pentru libertate folosind cea mai puternică dintre toate armele – Cuvântul, va avea într-o zi șansa unei recunoașteri binemeritate. Însă, trăind în Teleorman, noi toți știm că artiștii nu sunt apreciați la adevărata lor măsură și nu avem încă foarte mari așteptări. Dar, pe măsură ce timpul va trece și noi vom deveni conștienți de valorile, nu puține, pe care le avem în județ, vom învăța să fim mândri că suntem teleormăneni și că, dintre noi, apar oameni care fac lumea un loc mai suportabil. Mihail Tănase este, cu siguranță, unul dintre aceștia.