19, noiembrie, 2017
Breaking News:

Pledoarie pentru moartea caprei vecinului…

pozitieCarmen Dumitrescu

Nu poți fi un teleormănean adevărat dacă n-ai visat niciodată la moartea caprei vecinului. Poate fi adevărat că, într-o lume ideală, ar fi mai bine să-ți dorești două capre mai frumoase decât capra vecinului, dar în concretul teleormănean, nu ai cum să-ți dorești mai multe capre, pentru că o să se sesizeze comunitatea din oficiu și ți le va ucide pe amândouă. Și atunci, simplul fapt că-ți dorești să moară capra vecinului e absolut firesc și eliberator, până la urmă. De ce să trăiești tu cu frustrarea de a nu avea o capră, atâta vreme cât vecinul poate trăi cu durerea pierderii ei? Pentru că toată lumea știe că e preferabil să plângă mama altuia decât să-ți plângă propria mamă… În fapt, marele adevăr al Teleormanului este acela că moartea caprei vecinului e unicul deziderat realizabil și atunci, n-are sens să blamezi singura atitudine plauzibilă. Singura care poate avea și sens în planul realității cotidiene. Pentru că, de regulă, cei care cunosc regulile de supraviețuire în jungla teleormăneană știu că nu e suficient să visezi la moartea caprei și că adevărații învingători iau problema în propriile mâini și o ucid ei… Lucrurile sunt atât de simple, încât nici nu merită o introspecție prea îndelungată: județul acesta, în care nimeni nu se poate ridica din mulțime fără acordul partidului, și-a format propriile mecanisme de apărare și succes. Demersurile temerare nu pot fi privite cu ochi buni de către nimeni, pentru că demersurile temerare n-au avizul partidului și nici susținerea primilor administratori ai comunității. Știind că nu poți face nimic pentru a schimba lucrurile, n-ai altă cale decât resemnarea. Completă și definitivă. Dar resemnarea poate fi adeseori plictisitoare, pentru că presupune rămânerea într-o situație definită, ceea ce poate fi supărător la un moment dat. Și atunci, pentru a contribui la menținerea statu quo-ului, menirea ta pe lume rămâne una singură: să evaluezi caprele vecinilor. De aceea, toată lumea în Teleorman știe totul despre vecini. Cum se spală, unde mănâncă, ce deodorante folosesc și de câte ori se ceartă cu partenerul pe zi. Asta nu e o corvoadă pentru cei care și-au înțeles singura menire posibilă, ci o reală plăcere. Așa cum reală e și plăcerea de a bârfi și de a pune în spinarea oricui tot ceea ce a făcut și n-a făcut vreodată. Oricum, fiecare teleormănean știe că fiecare bârfă se plătește cu o altă bârfă, așa că tentația de a evalua constant bunurile vecinilor este asumată ca o piatră ce se poate întoarce în capul celui care a aruncat-o. În fapt, lucrurile par a fi corecte și coerente iar sistemul funcționează de zeci de ani ca uns, așa că de ce ți-ar dori să schimbi ceva în structura lui? Cât despre capre, ele se trezesc în fiecare dimineață cu teama că s-ar putea să găsească mătrăgună prin nutrețul cotidian. Dar, în cele din urmă, și ele își asumă soarta de victime ale sistemului, conștiente fiind de simpla realitate că în orice război trebuie să existe și eroi. Iar cum vecinii nu-și prea asumă rolul ăsta, cineva trebuie să joace și rolul eroului în poveste. Chiar dacă majoritatea caprelor știu că behăitul, la fel ca sacrificiul, este adeseori zadarnic…

Lasă un răspuns