21, iulie, 2017
Breaking News:

Oglinda deformată

Carmen Dumitrescu

oglindaE frustrant să nu poţi. E ca şi cum ţi-ar lipsi o mână sau un picior atunci când te trezeşti dimineaţa şi ştii că nimic nu vine în compensarea neputinţei cu adevărat, oricâte surogate ai găsi la îndemână. Atunci se nasc frustrările. De tot felul… Neputincioşii se găsesc peste tot. Dar locul lor predilect de manifestare e politica. Raţiunea e simplă: pentru că nu poţi prin ceea ce eşti, vei încerca să valorizezi ceea ce ai.  De aici nevoia de acumulare a politicienilor şi tot de aici şi nevoia lor constantă de confirmare. Majoritatea politicienilor din Teleorman sunt oameni urcaţi în diverse ierahii politice şi administrative în manieră pur conjuncturală. La data la care vorbim, probabil îi putem număra pe degete pe aceia care chiar îşi merită scaunul, biroul, fotoliul şi maşina de serviciu. În momentul în care ajung să ocupe funcţii care depăşesc cele mai nechibzuite dintre aspiraţiile lor, politicienii ştiu că bucuria e, adesea, un accident. Un exemplu celebru este cel al senatorului Florinel Dumitrescu, despre care se spune că atunci când a aflat că e senator, a crezut că prietenii îi fac o farsă. Dar timpul trece şi politicianul îşi ia în subordine consilieri care-i devin datori vânduţi pentru onoarea de a ocupa un loc în staff-ul politicianului în devenire. De aceea, majoritatea consilierilor se simt obligaţi să-i spună politicianului tot ce el are nevoie pentru a-şi consolida stima de sine. Astfel, politicianul află despre sine că este frumos, inteligent, puternic, că miroase ca o zi de primăvară  şi că tot ceea ce spune el pare uns cu mir. Intenţia e firească, numai că ea îl va determina pe politician să ajungă acasă şi să se privească în oglinda deformată a linguşelilor şi a laudelor deşănţate, astfel că în numai câteva luni, el însuşi va crede despre sine că merită să fie acolo unde este. Apoi iese pe stradă şi se uită cu aroganţă la mulţimea din jurul lui, spunându-şi în gând că niciunul dintre cei pe care-i întâlneşte în cale nu e suficient de bun pentru a merita un răspuns la salut. El uită ca ocupă o funcţie cu bagajul făcut la uşă şi că în momentul în care contextul se va modifica, va reveni la anonimatul iniţial. Dar drama abia atunci va începe. Oglinda deformată în care s-a privit luni sau ani întregi îl va aştepta în continuare acasă, generând frustrări greu de vindecat pentru cel care a refuzat să-şi păstreze realismul în abordarea unei situaţii pur circumstanţiale. Un caz la fel de interesant este cel al lui Teodor Niţulescu, personaj politic care continuă să se privească în oglinda deformată a linguşelilor, uitând să o spargă în momentul în care şi-a pierdut poziţia şi influenţa publică. Regulile oglinzii deformate se aplică peste tot şi lucrurile devin cu adevărat triste, atunci când lăudacii se împuţinează, lăsând în urma lor o stimă de sine ce n-are nicio legătură cu realitatea şi o oglindă deformată pe care niciunul dintre proprietari nu are bărbăţia să o spargă.

Lasă un răspuns