21, noiembrie, 2017
Breaking News:

O să fie bine, Baroane!

Carmen Dumitrescu

În libertate nu există jumătăți de măsură, Baroane! Dar tu n-ai de unde să știi. Din simplul motiv că ai vândut și ai cumpărat atâția oameni care acum îți zâmbesc… Și e firesc să crezi că ființa umană poate fi fericită și cu jumătate de creier, și cu un sfert de voință, și cu foarte puțin spațiu de mișcare. Dar simplul fapt că slugile ți-au zâmbit nu e un indicator suficient a ceea ce e libertatea. E drept că rețeta puterii o cunoști. Mai bine decât credeai tu însuți că vei ști s-o pui în aplicare. Dar despre libertate nu știi nimic. Începi, însă, să înțelegi, pe măsură ce timpul trece și ți se arată public toate bubele pline cu puroi, că între putere și libertate nu există semnul egalității. Că una e mai mică decât cealaltă. Că una merită mai puțin decât cealaltă. Și poate că te întrebi și tu, în puținele clipe de luciditate, dacă n-ar fi fost mai bine să fi mers pe calea decentă, în loc să te destrăbălezi în brațele puterii, atât de parșive și periculoase. N-ai ales corect. Evident, în clipa aceasta, nu conștientientizezi încă toate aceste lucruri. Și ție norocul ți-a arătat mai multe ferestre decât uși încuiate. Numai că, vezi tu, pentru orice norocos vine și clipa în care nu mai vede decât ușa încuiată. Pentru orice individ care a crezut că oamenii se vând și se cumpără, ușa încuiată e o promisiune. De fapt, o garanție. Și acum, pe măsură ce vezi din ce în ce mai puține ferestre, știi că va veni și ziua nu foarte îndepărtată, când te vei opri în fața ușii încuiate. Atunci vei avea timp să meditezi la tot ce ai făcut. Atunci, Baroane, o să fie bine! Atunci o să-ți amintești câte vieți ai tras la xerox, câte idealuri ai compromis, din câte speranțe ai făcut cioburi, pe câți îi doare burta de foame și câte destine s-au transformat în praf și pulbere. Din vina ta! Atunci o să înțelegi, Baroane, că o fi fost frumos să ai conacul tău pe patru locuri de casă, dar n-a fost frumos să te joci de-a Mafia la tine acasă. Că o fi fost bine să-ți construiești un imperiu din banii noștri, dar n-a fost bine că ne-ai jucat viețile la ruletă. Că o fi fost generos din partea ta să le dai funcții și demnități celor care s-au făcut preș la picioarele tale, dar n-a fost generos să iei de la gura copiilor, din așteptările părinților, din avutul săracilor ca să te simți tu cu adevărat căpitan de județ. E chiar amuzant, dacă ne gândim acum că melodia îți plăcea pentru refren, nu pentru morală. Dar toate astea se vor încheia. Nu azi, nu mâine, nici nu putem estima precis când ți se va face și ție dreptate. Pentru că nu dreptatea noastră ne interesează, Baroane. Tu ne-ai luat, până la urmă, tot ce conta: de la posibilitatea de a trăi normal la stima de sine. Dar dreptatea ta contează pentru noi. Și o să fie bine… Vei vedea că în ziua în care singura ușă pe care o vei vedea va fi încuiată, te vei simți și tu liber. Da! Exact acesta e adevărul! Nu există jumătăți de măsură în libertate. Ori ești liber, ori nu ești. Tu nu știi asta, din simplul motiv că oamenii pe care i-ai vândut sau i-ai cumpărat încă îți zâmbesc. Dar când vei fi tu cu tine, în spatele ușii încuiate, vei fi și tu, în sfârșit liber! Și abia atunci va fi bine, Baroane… O să vezi!

Lasă un răspuns