18, noiembrie, 2018
Breaking News:

O biserică veche din comuna Orbeasca adăpostește o Evanghelie prețioasă și un blestem

Carmen Dumitrescu

Se tot spune că județul Teleorman nu are obiective turistice și că, oricât ai încerca, de aici nu poți scoate nimic bun. Și totuși, nu există comună pe raza Teleormanului care să nu se poată lăuda cu cel puțin trei locuri încărcate de istorie, cultură și, mai ales, povești incredibile. Nu vom mai aminti, așa cum o facem obsesiv, de casele memoriale lăsate în paragină, amintind vag de trecerea pe aceste pământuri a lui Constantin Noica, Marin Preda, Zaharia Stancu, Gala Galaction și mulți alții. Dar în desele noastre plimbări prin Teleorman descoperim noi și noi obiective turistice, pe care, după ce le vizităm, le ținem minte și ne dorim, de aceea, să vi le povestim și vouă, cititorilor noștri, pentru a renunța la preconcepția foarte păguboasă că nu e nimic de văzut în Teleorman. Culmea, pe întreaga întindere a acestui județ se găsesc povești extraordinare despre boieri, domni, scriitori, pictori, sculptori, arhitecți și eroi. Așa că nu ne-ar face rău ca, din când în când, să citim mai puțin despre politicienii care au devastat lumea în care trăim și să ne amintim de cei care au construit-o. De data aceasta, ne oprim în comuna Orbeasca, unde, la o mică distanță de drumul principal se găsește o biserică veche, cu hramul Cuvioasei Paraschiva.

Artă pe ziduri vechi

Biserica Cuvioasa Paraschiva” se află în comuna Orbeasca de Jos și este o clădire interesantă, vizibil afectată de trecerea timpului, dar de o frumusețe tipic bizantină. Un fapt care ne-a suprins încă de la început a fost acela că la ieșirea din biserică, pașii te vor duce direct în cimitir… Un cimitir atât de vechi, încât crucile de piatră abia stau în picioare, iar unele dintre morminte datează de prin anul 1600. La intrarea în biserică se poate citi Pisania: “Această Preasfântă Biserică s-a făcut din nou, cu mila și puterea întreit sfinte a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh și s-a făcut prin osârdia și ajutorul proprietății Măriei Sale, doamna Eufrosina Ghica, și prin ajutorul tuturor locuitorilor de aici și prin înțelegerea Domnului Polcovnic Gheorghe Romanescu, fiind arendaș în vremea aceea, în zilele Prealuminatului și Preaînaltului nostru Domn, Gheorghe Dimitrie Bibescu, voievod a toată Țara Românească, fiind păstor al turmelor noastre, Sfinția Sa Neofit, mitropolit a toată Țara Vlahiei, ce s-a făcut la leat 1844, octombrie, 6.” Pentru a afla povestea acestei biserici frumoase, l-am contactat pe preotul paroh Emil Sîrmă, un preot tânăr, care slujește la “Cuvioasa Paraschiva” din anul 2011 și care spune că biserica aceasta e totul pentru el, faptul de a o sluji fiind, de altfel, tot ce și-a dorit. Tânărul preot ne-a povestit că biserica e foarte veche, inițial fiind vorba despre o construcție din lemn, datată pe la 1600, care a fost dărâmată, pe locul ei fiind reconstruită actuala clădire din cărămidă, în anul 1844, cu ajutorul Eufrosinei Ghica și a lui Gheorghe Romanescu. Picturile de pe pereții bisericii sunt cele originale, căci nu s-a mai intervenit asupra lor. Acestea au fost realizate de pictorul George Albany și sunt de o frumusețe incredibilă, culorile păstrându-se la fel de vii, în ciuda trecerii timpului. De asemenea, am putut constata expresivitatea chipurilor de sfinți și de îngeri eternizați pe zidurile vechii biserici și am rămas cu o impresie foarte puternică despre cele câteva icoane vechi, care tronează la intrarea în biserică. Este vorba, potrivit preotului Sîrmă, despre trei icoane, datate 1803, donate sfântului lăcaș de boierii Hagi Chiriac și Casandra, picturile aparținând artistului Grigorie. În privința stilului arhitectural, biserica este construită potrivit reperelor estetice bizantine, are turlă și cruce deasupra. Forma este una de corabie, iar zidurile au o grosime mai mare de jumătate de metru.

Povestea blestemului din Evanghelie

Unul dintre cele mai prețioase obiecte istorice din lăcaș este Evanghelia din argint. Aceasta datează din anul 1693 și este scrisă pe două coloane, una în grecește și una în kirilică, constituind o donație din partea boierului Grigore Filipescu din Filipeștii de Pădure, județul Prahova. Povestea cu adevărat interesantă este aceea că boierul în cauză a însoțit darul său de un blestem crunt, care se va abate asupra celui care va îndrăzni vreodată să înstrăineze Cartea Sfântă. Și de aceea, nimeni n-a îndrăznit s-o mute vreodată din locul ei privilegiat din biserică. Alături de Evangelie, curioșii mai pot vedea o foarte veche candelă din argint cu filigran cu fire foarte subțiri, fiind vorba despre o veritabilă piesă de artă.

Trăznetul din 2003

În anul 2003 un trăznet a lovit biserica. Acoperișul clădirii a fost afectat, așa că unul dintre preoții bisericii s-a urcat pe acoperiș, pentru a da tabla jos, cu intenția de a putea stinge mai ușor focul care mocnea dedesubt. Când au ajuns pompierii, preotul acela a luptat cot la cot cu ei pentru a salva clădirea și picturile acesteia, iar divinitatea, probabil impresionată de eroismul preotului în cauză, a protejat picturile din lăcașul sfânt. O tablă vopsită în culoarea boltei astupă astăzi locul pe unde a alunecat piciorul unui tânăr pompier, salvat de la moarte de preot. De aproximativ un an de zile, lăcașul de cult din Orbeasca de Jos a devenit moment istoric.

El nu este foarte apreciat din punctul acesta de vedere de către localnici, care așa au pomenit biserica lor din sat și nimic nu-i impresionează din toate cele pe care le-am relatat mai sus. Dar, cu certitudine, pentru turiștii din întreaga țară, locul e unul extraordinar. În privința interesului pentru cele sfinte, preotul Emil Sîrmă ne-a mărturisit că se bucură de o prezență numeroasă a enoriașilor în biserica pe care o are în grijă. Explicația lui ține de faptul că în zona rurală a județului Teleorman, cultul morților este foarte pronunțat, motiv pentru care biserica nu e niciodată goală în zilele mari ale anului. În ceea ce ne privește, locul ne-a oferit o energie specială și ne-a impresionat prin numeroasele povești pe care le păstrează între zidurile sale, vorbind despre un trecut al boierilor generoși, al pictorilor talentați și ai darurilor care veneau cu blesteme la pachet…

Lasă un răspuns