18, noiembrie, 2017
Breaking News:

Nu mai iubiți pe banii noștri!

culiseCarmen Dumitrescu

Noi știm că aveți suflete mari. Că vă fuge privirea de la decolteu la picioare cu viteza întunericului din voi. Că prin fanteziile voastre nu are loc binele nostru, ci pieptul lor generos și buzele lor cărnoase. Și cine v-ar putea condamna vreodată? Aveți tot dreptul ca, odată ajunși la un nivel de bunăstare și succes social să beneficiați de tot ce are lumea asta mai frumos. Voi fiind niște pasionali, dispuși să vă tratați iubitele cu toată considerația pe care ele o merită, credeți chiar că e firesc să le oferiți tot ce aveți mai bun. Așa că vi le luați în subordine și vă jucați de-a mama și de-a tata cu privirile în timpul programului de lucru. Doar meritați și voi să vă clătiți ochii cu ceva! Sau le puneți șefe prin instituții, ca să aibă frumoasele târgului motive să se simtă iubite și apreciate, pe măsura serviciilor pe care le prestează cu atâta sârg. Pardon, dragoste! Le oferiți în dar mașini, le duceți prin țări exotice, le cumpărați genți cu nume de bărbați și le oferiți acces la venituri publice. Pentru că fetele merită. Doar părul blond e greu de întreținut, așa cum nici bronzul perfect nu se obține doar din razele soarelui. Și cerul Teleormanului e cam plin de nori în ultima vreme… Fetele voastre merită să se ocupe de Finanțe, de Administrație, de Buget, de Educație, de Asistență Socială. Doar fetele voastre sunt cele mai deștepte, pentru că, dacă erau proaste, nu știau să se legene cu grație de pe un picior pe altul. În plus, proastele nu pot merge pe tocuri. În cele din urmă, nimeni nu are nimic cu ele. Noi le-am aprecia chiar mai mult decât o faceți voi, pentru că și nouă ne plac picioarele zvelte și extensiile bine întreținute. Dar e așa de greu să nu le plătiți frumusețea din banii noștri? E chiar atât de incomod să le duceți la hotel, în loc să le iubiți la sediul instituției din subordine? E chiar atât de greu să le îndrăgiți, pur și simplu, și să nu ne obligați să ne raportăm la ele ca la șefele noastre, ca la funcționarele care ne decid timpul și, uneori, banii? E anormal să vă cerem să iubiți pe banii voștri? Să nu ne implicați și pe noi în iubiri care nu ne aparțin și care nu ne interesează? De ce să achităm noi homarul prințesei tale, până la urmă? Că la noi nici oasele nu ajung, ca să ne sufocăm cu ele, așa cum ne-am dori câteodată, văzând cât de prost va gestionați voi banii personali, astfel încât sunteți nevoiți să vă tot împrumutați la noi ca să iubiți. Și noi nu mai avem nici bani de pâine… O regulă importantă a vieții e aceea că niciodată nu trebuie să mănânci acolo unde… să zicem… dormi. E suficient că vă tolerăm somnul de fiecare zi, cu ochii închiși și cu vaga speranță că se va găsi printre voi vreunul sănătos la cap. Dar să vă plătim și iubitele nu ni se pare tocmai o condiție rezonabilă în relația asta, și așa inechitabilă. Concluzionând, noi credem că e bine că iubiți. De câte ori vreți și pe câte frumoase ale târgului puteți voi. Separat sau simultan, că nu ne privesc fanteziile voastre murdare. Dar încercați s-o faceți mai mult pe banii voștri și mai puțin pe ai noștri! Nu de alta, dar marele secret e că toată lumea știe exact ceea ce credeți voi că nu știe nimeni.

Și chiar nu e bine, domnu’ politician, să ignori în plină febră electorală faptul că nimeni nu-ți suportă iubita, pentru că toți știu cât a cântărit ochiul tău critic la angajarea ei în instituție. Și cât costă mașina doamnei sau domnișoarei (că nici noi nu mai știm care ce e). Și mai știm și că extensiile se întrețin greu. Așa că iubește pe banii tăi și târgul poate ține ochii închiși. Altfel, moneda are față și revers. Evident că-ți așteptăm dreptul la replică. Cu mare interes.

Lasă un răspuns