10, decembrie, 2018
Breaking News:

Nu e Dragnea mare, suntem noi mici!

Carmen Dumitrescu

De când a ajuns cel mai înjurat om din România, Dragnea e pe cai mari. Căci și înjurătura e bună, dacă reușești să vezi dincolo de efectul ei imediat. Și oricât am fi noi de săraci cu duhul, înțelegem fără probleme că efectul înjurăturilor noastre este acumularea de notorietate, și pe omul ăsta notorietatea îl mână în luptă. Așa că pe măsură ce noi îl vom înjura mai mult, el va crește și mai puternic și ne va demonstra că dacă își propune să se elibereze de greutatea dosarelor care îi tulbură somnul, va reuși. Și, totuși, cu ceva ani în urmă, nimeni nu credea că e posibil ca baronetele din Teleorman să ajungă un om atât de important în țara asta. Știa doar el și vrăjitoarea care i-a prezis că va ajunge președinte, iar destinul lui e unul grandios. Noi, ceilalți, ne imaginam că Teleormanul e o tarla suficientă pentru jaful de care are el nevoie pentru a trăi și nu știam cum să mai facem pentru a le arăta celor din jur că nu e chiar în regulă să votezi în unanimitate un individ care fură din banii noștri cu atâta naturalețe. Timpul a trecut și Dragnea s-a făcut mare. Atât de mare, încât nimeni nu pare a fi găsit o soluție de a-l opri. Nici măcar procurorii DNA nu reușesc să găsească în întreaga carieră politică a lui Dragnea o infracțiune mai importantă decât angajarea a două amărâte la DGASPC, pentru că lipiseră afișe pentru partid, deși imperiul financiar al baronului de Teleorman se vede și de pe lună. Și atunci, oamenii au început să creadă că puterea lui Dragnea e uriașă și că ea vine de undeva, din tenebrele lojelor masonice, serviciilor secrete sau puterilor internaționale. Pur și simplu, sunt puțini cei care reușesc să vadă adevărul așa cum e el: Dragnea e nimeni! Mereu a fost! Problema nu e cine este sau a fost el, ci cum suntem și am fost noi. Până la urmă, faptul că un bișnițar ajunge om de bază într-o țară ar trebui realmente să ne pună pe gânduri. Nu de alta, dar el n-a ajuns acolo de unul singur. Noi l-am ajutat! Că n-am reușit să vedem mai departe de conspirații, frici și injurii. Fie că l-am votat, fie că l-am înjurat, cu toții l-am sprijinit. Și poate mai mult decât cei care l-au votat sunt mai vinovați cei care l-au înjurat, pentru că fără ei, Dragnea rămânea lider de partid la Teleorman. N-am calculat faptul că unii oameni (puțini, e drept!) reacționează altfel la critică decât majoritatea. Dacă pe mulți, o critică i-ar determina să se reconsidere, pe Dragnea criticile l-au ambiționat. El a vrut să demonstreze că, oricât de multă lume l-ar detesta în mod autentic, el își va urmări scopul până la capăt. Dacă l-am fi ignorat, el n-avea cu cine să se lupte. Și lui lupta îi este necesară, căci oamenii mai puțin educați, dar foarte ambițioși, știu să se clădească din pietrele aruncate în ei. Că le merită sau nu, asta e mai puțin important. Important e că până în anul de grație 2017, planul lui Dragnea pentru el însuși a funcționat perfect. Dar nu pentru că a fost el mare vreo secundă din viața lui. Ci pentru că am fost noi mici…

Lasă un răspuns