25, iunie, 2018
Breaking News:

Nicolae Doboș, maramureșeanul preocupat de cultura teleormăneană: ”Nu se vrea pentru că este mult mai simplu să controlezi o masă de tâmpiți, decât o masă culturalizată”

Monica Vasilescu

nicolae dobos (1)Nicolae Doboș este artistul cu voce rezonantă și stăpânul multor instrumente de suflat care are ca scop aducerea publicului către muzica de calitate. Alături de membrii trupei Arhaic, oameni frumoși care produc valoare în Teleorman, Nicolae Doboș ne bucură sufletele prin cântecele și prin acțiunile culturale ce îi poartă semnătura. Deși nu găsește întotdeuna pământ fertil pentru promovarea culturii, el nu se dă bătut și luptă cu toate forțele pentru a se lua măsuri privind nevoia reală de repere autentice.

Nicolae Doboș are ca semn distinctiv atitudinea. Mereu impetuos, purtând musai cămașa românească, arhaicul Nicolae se remarcă prin modul de interpretare, prin tonalitatea vocii și prin slovele cântate. Are și de unde se inspira, preferând atât operele personalităților, cât și ale unor poeți mai puțin cunoscuți, dar ale căror versuri îl impresionează. Despre activitățile care fac mintea și sufletul să funcționeze deopotrivă, despre boala care l-a încercat și despre alte lucruri interesante a povestit maramureșeanul Nicolae Doboș, într-un interviu acordat ziarului nostru, în care a făcut referiri la cultura românească în spațiul teleormănean, aici unde puțini știu să fie mândri de valorile locului şi rar se găsesc cei care să le sprijine atunci când le întâlnesc.

Reporter: Spuneți-ne, întâi, cum sunteți din punct de vedere al sănătății, pentru că oamenii care vă apreciază așteaptă vești de la dumneavoastră.

Nicolae Doboș: Datorită creației divine, a medicilor care m-au tratat și cu care stau la discuții deschise, mă simt excelent. Nu pot să mă plâng. Am noroc și cu oamenii de lângă mine, care mi-au fost alături, soția mea, familia mea, prietenii și nu numai.

Reporter: Prin ei v-ați regăsit echilibrul și puterea de a lupta…

Nicolae Doboș: Vreau să vă spun că în momentul în care am fost diagnosticat, dacă îmi pierdeam echilibrul, pierdeam tot. Medicul chirurg care m-a operat mă pregătea psihologic, iar eu l-am întrebat: domnul doctor, dacă mă operați, mor? A spus: NU. Atunci tăiați cât vreți, operați cât vreți, că eu lupt cu boala asta. Chiar îi spunem medicului, am avut o discuție cu cancerul, ca de la bărbat la bărbat și i-am spus că o să mor cu el de gât. Se pare că a înțeles.

Reporter: Ați pomenit în foarte multe concerte despre durerea sufletească de a nu cânta la evenimentele publice din Alexandria, cum ar fi zilele municipiului. De ce credeți că se întâmplă asta?

Nicolae Doboș: Dintr-un singur motiv, eu nu văd altă explicație, și nu cred că această situație este doar la Alexandria: ajung la dirijarea culturii locale indivizi care nu au nicio treabă cu această frumusețe care este cultura. Oameni care ajung acolo datorită unor relații politice, a unei soții frumoase… să nu intrăm în amănunte, deși eu îmi asum ceea ce spun. Domnule, eu dacă nu știu să repar televizoare, nu încerc să repar televizoare. Duceți-vă, domnilor, pe domeniul vostru de activitate. Sunteți măcelar, tăiați porci. Sunteți tractoriști, duceți-vă la tractoare. E logic de ce cultura română merge atât de prost. De 25-26 de ani, ne întâlnim cu indivizi care nu au nimic în comun cu actele de cultură. Rare sunt instituțiile de cultură din țara asta care au la cârma lor oameni responsabili. Tânăra generație nu are ce să facă din acest punct de vedere. Acum, sigur că se încearcă reabilitarea unei clădiri care stă de 20 de ani acolo și nimeni nu a sesizat. De aceea spun că aceia care ar trebui să hotărască soarta culturii nu sunt chiar acasă cu această frumusețe. E trist că suntem la 80 de km de București și nu ne vizitează marii actori, pentru că nu au un cadru adecvat. Noi am prezentat piese de teatru la un restaurant sau la primărie, în sala de ședințe, pentru că nu am avut unde. Acum, nu putem să ne ducem în fiecare săptămână în sala aia, pentru că vor veni cei de la primărie să ne spună că acolo nu este casă de cultură. Și noi să le spunem: să vă fie rușine că nu e casă de cultură, că trebuia să fie de mult o casă de cultură în oraș.

Reporter: Cum vi se pare că arată cultura la nivelul județului Teleorman?

Nicolae Doboș: Glumiți? Despre cultură trebuie să vorbim serios. Noi nu avem cultură. Aș fi fost extraordinar să spun că avem patru trupe de teatru, avem multe trupe de muzică pop, rock, folk, simfonică, avem un teatru. Dar ce avem noi aici? Dacă mergem la câțiva kilometri, la Slatina, găsim trei săli de spectacole, casă de cultură etc.

Reporter: Și, totuși, cu resurse puține, dumneavoastră insistați să umpleți niște lipsuri din acest punct de vedere…

Nicolae Doboș: Da. Deși înainte de a începe cu trupa de teatru Scenik, oamenii se uitau la mine și credeau că nu realizez că mă aflu în Teleorman. Cineva mi-a spus să stau liniștit că nu interesează pe nimeni arta. Eu cred că nu sunt interesați pentru că nu li s-a oferit. Într-o notă de nemulțumire a mea față de cei care spun că Teleormanul nu merită altceva, am decis să fac o trupă de teatru și vreau să vă spun că la premiera primei piese lumea a venit și a umplut sala de la centrul cultural, atât cât e ea. Iată că am găsit un segment de iubitori de teatru. Părerea mea este că noi, interpreți, scriitori, pictori, ar trebui săptămânal, dacă nu zilnic, să trezim cultural indivizii care dospesc în loc să facă proiecte. Vor spune că nu sunt fonduri, deși nici nu se uită despre ce este vorba. Sunt fonduri, dar nu sunt interesați…

Reporter: Sau nu se vrea…

Nicolae Doboș: Nu se vrea. Și o să vă spun de ce cred că se întâmplă asta. Marea mea greșeală este că în ultimii 40 de ani am suportat consecințele politice din punct de vedere cultural. Să vă dau un exemplu: pentru că am lucrat mulți ani în media, și eram de scandal, tot ce se numea activitate culturală pe care o făcea Nicolae Doboș era pusă la sertar. Mă confundau. Nu făceau diferența între omul de presă Nicolae Doboș și folk-istul Nicolae Doboș. Spuneau că sunt ăla care scrie rău despre primar… să nu intre în spectacol. Haideți să nu le amestecăm. Așa că ajung la concluzia mea: nu se vrea, pentru că este mult mai simplu să controlezi o masă de tâmpiți, decât o masă culturalizată, de teatru, de poezie, de literatură, o masă care mai citește ceva acasă. Nu. E mai indicat să fie tâmpiți, e mai indicat să stea pe marginea drumului și să bea și cu ăștia defilăm și votăm. Aceștia sunt oamenii care hotărăsc soarta comunității. Și va continua să fie și mai rău.

Reporter: Spuneți-ne la ce proiecte lucrați în prezent…

Nicolae Doboș: Mă gândesc la un proiect pe care l-am tot propus de trei ani, fără succes, și pe care vreau să-l facem împreună. Este vorba despre un proiect care nu presupune o mare investiție, o tabără națională de artă. O întâlnire cu scriitorii, care să se desfășoare într-un cadru neconvențional, un act de creație poetică, de proză, muzicală, de sculptură, de pictură, pe secțiuni. Din punct de vedere teatral, trupa Scenik mai are pregătite două premiere pentru acest an. Cu Arhaic pregătim două albume. Avem în plan un album în memoria poetului Valeriu Armeanu, căruia i-am promis asta în prioada în care trăia. Sper să fie finalizat până la toamnă. Mai avem un proiect care se referă la o caravană a culturii, pentru care am găsit deschidere la PaPaCip. Un proiect mai vast, care să cuprindă întâlniri cu scriitorime, oameni de muzică, de poezie, se să întindă pe două-trei zile. Vom încerca să-l demarăm prin luna august, dacă se va putea, pentru că nu suntem la noi acasă, suntem la niște oameni care ne-au deschis ușa și care ne ajută cât se poate. Mai sunt și voci critice cu privire la locație… Eu aș vrea să lămurim un lucru, să nu amestecăm lucrurile. Pe mine prea puțin mă interesează dacă primarul Victor Drăgușin are o grădină de vară și ne-o oferă ca să concertăm. Pentru mine este cetățeanul Drăgușin. Așa este pentru mine și Vili Bragadireanu. Nu mă interesează ce culoare politică are, nu mă interesează cu cine simpatizează, pentru că noi acolo nu facem politică, nu cântăm imnul PSD sau al PNL. Acolo cântăm și ne întâlnim cu oamenii de suflet, oamenii frumoși.

Reporter: Apoopo de oameni frumoși, se spune despre folk-iști că sunt persoane visătoare, aflate continuu în căutarea lucrurilor valoroase ale vieții. V-ați creat vreodată un scenariu privind propria existență?

Nicolae Doboș: Înainte de a mă înregimenta în genul ăsta de muzică, eu eram atras de rock și am trădat acest gen. Atunci eram visător, aveam un scenariu al meu. Muzica folk te îndeamnă la asta, mă gândeam că oamenii care ascultă folk sunt mai buni, mai domestici. Nu am trăit foarte mult în visul ăla. M-am trezit în 79 stând, la un festival de muzică folk, lângă o domnișoară care mă întreba ce fac eu acolo cu orga, că muzica folk se cântă la chitară. Eu mă dusesem cu formația Cristal.  Așa de rău m-am simțit și l-am întrebat pe maestrul Tudor Gheorghe, care era președintele juriului, puteți să-mi spuneți și mie care este instrumentul cu care pot eu să cânt muzică folk? Maestrul mi-a spus: poți să cânți și la soba de teracotă. Nu există un instrument în muzica folk. Poezia este cea care transmite mesajul, iar instrumentul doar acompaniază. Și a început să cânte ceva la o sobă de teracotă care era pe acolo… atunci m-am trezit din vis și mi-am dat seama că eu nu am mesaj.

Reporter: Vă regăsiți în Teleorman?

Nicolae Doboș: Eu mă regăsesc oriunde. Peste tot sunt oameni buni și mai puțin buni. Eu am venit din Maramureș într-o zonă care nu seamănă nici unul la sută cu locul din care provin. Nu neapărat ca și climă, nu ca obiceiuri. Nici apa nu are același gust.

Lasă un răspuns