11, decembrie, 2018
Breaking News:

Moromeții 2 și prostul obicei al istoriei de a se repeta până o învățăm…

Carmen Dumitrescu

Moromeții 2

Nu exista o temă mai bună pentru Moromeții 2, peliculă filmată în Teleorman, decât drama comunismului. Și nu exista loc mai bun în țara asta pentru vizionarea unui astfel de film decât Teleormanul. Într-un fel sau altul, Moromeții 2 e un film care trebuie să fie văzut de fiecare teleormănean în parte, pentru a pune cumva sub semnul îndoielii simptomele comuniste ale prezentului și pentru a se trezi. Și chiar și într-un județ fără cinematograf, în care cultura e trecută la capitolul „și altele”, se pot găsi posibilități de a-l vedea, atâta vreme cât există voință. Tocmai de aceea, pentru că a fost voință, noul cinematograf privat, deschis recent în Teleorman, Happy Cinema, a adus la Alexandria pelicula, dar și pe cei responsabili de construirea ei: Stere Gulea, Toma Cuzin și Tudor Giurgiu. Iar motivul declarat pentru care cei trei s-au aflat în fața spectatorilor din Alexandria a fost acela de „a spăla rușinea” momentului în care pelicula a fost difuzată în incinta Sălii Polivalente, sonorizarea proastă alungându-i chiar și pe cei mai entuziaști dintre cumpărătorii de bilete. În seara de 7 decembrie, însă, lucrurile n-au mai stat deloc așa. Experiența „Moromeții 2” la cinematograful privat a fost una extraordinară.

Adaptare liberă după romanele Moromeții și Viața ca o pradă ale lui Marin Preda, pelicula Moromeții 2 pune reflectoarele pe o perioadă neagră din istoria acestei țări, indicând efectele cele mai ușor perceptibile ale comunismului asupra omului construit să fie liber. Ilie Moromete, personaj de o inteligență ieșită din comun, întrupat de data aceasta de Horațiu Mălăele cu o naturalețe incredibilă, se vede pus în situația de a „ajuta” statul comunist cu forța. Mai mult decât atât, el trebuie să poarte și o luptă cu niște convingeri în curs de consolidare ale foarte sensibilului și pasionalului său fiu, Niculae, determinat să citească Lenin. Fără a intra prea mult în subiectul filmului, am remarcat, totuși, evenimente și reacții ce par a se fi întâmplat ieri, nu acum zeci de ani. Proaspăt redactor la ziar, Niculae Moromete ajunge cumva să acopere în cadrul publicației partea dedicată zilei regelui. Măcelul care a ucis atunci 11 nevinovați, dintre sutele care cântau la unison, a fost tradus în presa vremii ca un complot al unor elemente naziste și fascistoide de a ataca statul legitim. Și, în fața relatării, Niculae strigă revoltat, ca un om care a fost acolo și a trăit teama și nedreptatea clipei, că lucrurile n-au stat deloc așa. Sună cunoscut, nu?

O altă parte remarcabilă a filmului e aceea în care vedem atitudinea teleormăneanului veritabil în fața abuzului. Forțat să semneze o adeziune de sprijin pentru statul comunist, Ilie Moromete refuză categoric. De aceea, reprezentanții autorității statului totalitar decid să-i ia calul și vaca, drept penalizare pentru impertinență și necooperare. În fața consecinței dureroase, Ilie Moromete nu poate spune altceva decât: „Vedeți că mai am și-o oaie prin curte!”

Moromeții 2 e un film în care teleormănenii au obligația de a se regăsi. Pentru că ei sunt inspirația lui Marin Preda, de fapt. Și Ilie Moromete nu e un personaj, e un tipar. Teleormănenanul adevărat e cel care luptă cu nedreptatea, oricât de grave ar putea fi consecințele așa-zisei lui impertinențe. Și regăsindu-se în Ilie Moromete, teleormăneanul adevărat poate reveni asupra trecutului pentru a-și înțelege mai bine prezentul și pentru a-și pregăti viitorul pe care îl merită. Și numai așa… probabil că numai așa… istoria va înceta să se mai repete. Pentru că ea are prostul obicei de a se repeta numai până în ziua în care lecția ei a fost pe deplin înțeleasă.

Lasă un răspuns