20, februarie, 2018
Breaking News:

Mioara Comana: “ Atunci când crezi că m-ai demolat, trebuie să ştii că eu deja am început să mă ridic…”

comana2Carmen Dumitrescu

Mioara Comana este, în primul rând, un profesionist. Erau vremuri în care celor din spitalele teleormănene nu le era frică de directori sau de reprezentanţii ministerului, ci de o femeie, care ştia cum şi când să-şi impună autoritatea, atunci când nimeni nu mai asculta de nimeni. Astfel, în ciuda schimbărilor de atitudine ale şefilor judeţeni şi ale intereselor liderilor politici de la noi, acea femeie, despre care toată lumea ştie că întotdeauna cade în picioare, a rămas la frâiele Sănătăţii teleormănene şi, spre deosebire de alţii din deconcentrate, a reuşit să-şi facă datoria şi chiar să atingă nişte performanţe pe care nimeni nu le poate contesta. Vorbind, în mod evident, despre Mioara Comana, unul dintre puţinii profesionişti ai sistemului public care, după o relativ scurtă implicare în politică, a decis că e mai bine să mizeze pe cartea profesionalismului. Şi astfel, de patru ani, Mioara Comana se ocupă de starea sănătăţii teleormănenilor şi, în ciuda ironiilor legate de faptul că e medic veterinar la bază, această femeie a arătat că dorinţa de a învăţa nu are limite. Şi nici profesionalismul. Ne-a interesat, de aceea, să-l cunoaştem pe omul din spatele funcţiei de director executiv al Direcţiei de Sănătate Publică Teleorman şi am descoperit o poveste frumoasă. Despre forţa interioară a unei femei pe care nimeni, nici măcar o boală incurabilă, n-a reuşit să o învingă.

Omul din umbră şi omul din vitrină

Mioarei Comana nu i-a plăcut niciodată expunerea publică. Postura de om public a devenit o provocare, abia odată cu asumarea directoratului la DSP, dar până atunci se simţise confortabil ca om din umbra unor oameni publici. Toată lumea ştie că Mioara Comana a fost femeia puternică care a ţinut pe val oameni politici importanţi ai judeţului şi, poate tocmai pentru că ea s-a retras din umbra lor, ei înşişi au căzut în umbră… Acum, după patru ani de la prealuarea funcţiei de director al DSP Teleorman, Mioara Comana a învăţat nişte lecţii. Şi politice, şi personale. Şi ştie, mai mult decât oricine, că funcţia te poate schimba, dar nu te poate defini: “Pe mine funcţia nu m-a schimbat şi asta cred că o pot confirma şi oamenii alături de care eu lucrez zi de zi. Singura diferenţă e că de când sunt în această funcţie, atunci când am anumite obiective de atins sunt, mai mult decât ar trebui, autoritară. Funcţia nu m-a schimbat, pentru că nu avea de ce. Sunt practic un director executiv, care execută directivele ministerului de resort, împreună cu angajaţii acestei instituţii. Eu, personal, nu cred că m-am schimbat. Câteodată, mi se pare că sunt mult mai conciliantă şi mai diplomată decât atunci când eram personal de execuţie. Nu văd niciun fel de diferenţă. Poate că văd oamenii vreuna şi pot s-o spună. Dar eu chiar nu văd…”

“Cu Mioara Comana să-ţi fie frică!”

Deşi e un om foarte sensibil, Mioara Comana a reuşit să intre în mentalul celor care au cunoacut-o ca o femeie de temut. Poate că ales să fie autoritară pentru a-şi masca sensibilitatea sau poate că a înţeles că numai, manifestându-se autoritar, o femeie poate fi luată în serios, însă e cert că de Comana mulţi se tem. În mod paradoxal, angajaţii Direcţiei de Sănătate Publică, cei care o cunosc îndeaproape, sunt foarte atasaţi de şefa lor. O şefă care nu le uită niciodată zilele de naştere şi care ştie ce să le ceară pentru ca lucrurile să meargă bine în instituţie: “Nu neg că am mai auzit şi eu, pe la colţuri, că “cu Mioara Comana să-ţi fie frică!”. Dar vreau să ştiu dacă ne referim la Mioara Comana care a făcut politică sau la profesionistul Mioara Comana? Pentru că nu e acelaşi lucru. În lumea asta, eu am mers strict pe această cale, nu a autorităţii, ci a faptului că am spus mereu ferm tot ce am avut de spus. N-am lăsat loc de negociere niciodată, indiferent cine a fost. Am avut principiile mele în viaţă. Am ştiut foarte clar că nu trebuie să mă abat de la ele, pentru că orice abatere m-ar fi făcut să nu mă mai simt eu confortabil. Poate că dacă aş fi ales calea diplomaţiei aş fi câştigat vreun punct, dar odată deschisă calea compromisului, ea nu se mai încheie niciodată. Şi de aceea, eu n-am ştiut niciodată să cedez. Nu pot să abdic niciodată de la principiile mele.  Dacă am greşit sau am procedat bine nu ştiu… Poate câteodată mai am şi eu o mască, aşa cum are orice om… Dar e foarte interesant că atunci când sunt sub maximă presiune, reacţionez excepţional de bine şi mă decompensez numai după ce dau o bătălie foarte târziu. La trei sau patru zile după… Am căzut de foarte multe ori în viaţa mea şi m-am ridicat de fiecare dată. Îi spuneam unui duşman al meu: când eram copil, nu mi-au plăcut desenele animate. Pe vremea aceea, eram pasionată de cărţi şi atunci când cineva venea la noi în vizită, îl întrebam “ce carte mi-ai adus? Nu-mi aduc aminte decât de un singur episod care mi-a plăcut din Tom şi Jerry, în care cele două personaje se băteau, se întreceau şi, la un moment dat trece o maşină peste Tom. Iar până să-l facă afiş, el începea deja să se ridice din spate. Asta a fost viaţa mea. Nu ştiu dacă e vorba de faptul că mă ridic din propria-mi cenuşă, dar atunci când crezi că m-ai demolat, trebuie să ştii că eu deja am început să mă ridic…”

“N-am avut niciodată modele femei”

În general, femeile puternice nu se raportează niciodată la alte femei. Reuşitele altor femei sunt problema lor, succesul bărbaţilor fiind, de fapt, modelul interesant. N-am greşi dacă am spune despre Mioara Comana că nu s-a raportat niciodată la modele feminine, considerându-le mai uşor de atins decât pe cele ale bărbaţilor care i-au fost modele, încă din primii ani de viaţă: Kennedy şi Napoleon. În plus, asemeni multor femei de succes, directorul DSP Teleorman a încercat să se inspire din viaţa şi personalitatea tatălui ei, care i-a fost mereu mai apropiat şi care i-a servit drept model de viaţă: “Asta a fost structura mea, foarte puternică şi cred că o datorez tatălui meu, care a fost un tip excepţional de puternic, el a fost modelul meu în viaţă. Şi uite, acum îmi dau seama. N-am fost apropiată niciodată de femei. Şi n-am avut modele femei niciodată. Mulţi ani de zile m-am luptat cu un sistem. Ani de zile m-am bătut să demonstrez că pot mai mult decât ei. Îţi dai seama ce însemna să te baţi tu, care erai din afara sistemului, cu ei. Şi ani de zile, pas cu pas, am învăţat… Şi într-un final am şi câştigat bătălia asta şi pot s-o spun cu mâna pe inimă că am mişcat enorm de multe lucruri când am ajuns în vârf. Poţi să te lupţi şi să câştigi, să ştii! Totul e să ai răbdare. Nu sunt adepta principiului de a pupa pe cineva, să-i spun cât de frumos şi de deştept e. Dar îi invidiez pe cei care pot să facă asta, dar n-aş face-o niciodată. Tocmai de aia am fost o persoană temută, că am spus mereu ce am avut de spus. Doar că de fiecare dată mi-am câştigat duşmani. De-a lungul timpului am întâlnit şi persoane bine poziţionate în statul român care au acceptat faptul că le-am spus adevărul în faţă. Am şi câştigat când am spus adevărul, dar am şi pierdut. Prefer totuşi să spun adevărul în faţă şi să nu te linguşeşti pe lângă nişte oameni, doar pentru că deţin nişte funcţii. Când am venit director în instituţia asta, în prima zi au venit la mine în birou persoane care  îmi spuneau să mă feresc de alţii  din instituţie. I-am ascultat pe fiecare în parte şi le-am spus aşa : din secunda asta dacă mai veniţi să-mi spuneţi de cineva ceva, înseamnă că nu aveţi ce face la serviciu. Deciziile mi le iau singură. Poate că de asta am fost şi de neclintit… Şi e greu să lucrezi cu un om care nu e manipulabil şi şantajabil.”

“Decât speranţe false, mai bine adevărul!”

Mioara Comana a trecut prin multe. A avut partea ei de experienţă politică, a candidat la Senat, s-a luptat cu o boală incurabilă, nu s-a temut niciodată de forţa sistemului, s-a remarcat prin demersurile ei  în faţa unor oameni de mare calibru şi acum a decis să se rezume la siguranţa pe care numai profesia şi experienţa le poate da unui individ, atunci când toate sunt nesigure. Din viaţa politică, ea a învăţat că arta trădării stă la baza fiecărui succes de răsunet iar din viaţa profesională a învăţat că fericirea adevărată e de scurtă durată, dar lasă urme. Aşa că a ales să fie un bun profesionist. Unul dintre puţinii profesionişti pe care Teleormanul îi mai are în acest moment: “Întotdeauna prefer adevărul. Decât speranţe false, mai bine adevărul. Chiar şi atunci când m-am lovit de un diagnostic cumplit, am cerut medicului să-mi spună adevărul. Poate că m-am lăsat manipulată fără ştirea mea. Poate că n-am avut inteligenţa la momentul respectiv să-mi dau seama că cineva mă manipulează. Poate că am făcut şi asta. Dar în profesia mea, asta nu mi s-a întmplat niciodată. Fericirea e efemeră. Pe mine întotdeauna m-a făcut întotdeauna fericită lucrul împlinit. Când îmi propun un obiectiv şi îl ating sunt fericită. După ce trece momentul, nu mai plutesc în fericire. Fericirea depinde de ţelul fiecăruia. Ţelul meu n-a fost să ies în faţă. Prefer întotdeauna zona din spate, doar pentru faptul că femeile  mai au încă bătălii de dus până când vor  fi luate în considerare. Fericirea pentru mine nu a însemnat decât atingerea unor obiective şi atât. Am învăţat destule din politică. Urmăresc chiar şi acum jocurile politice şi descifrez lucruri pe care un om obişnuit nu le descifrează. N-am avut finalitate în această parte a carierei mele pentru că am vrut să fac ceva. Dacă ajungeam senator, pentru că am candidat la Senat, cred că schimbam ceva. Făceam o altfel de politică. Dacă s-ar pune problema să mă mai întorc la politică, n-aş mai face-o niciodată! Dar n-aş renunţa la perioada aceea, pentru că am învăţat extrem de multe. Am învăţat câte ceva despre arta trădării. Se practică în politică zi de zi. Unde nu se mai respectă, din păcate, niciun principiu…”

Lasă un răspuns