24, septembrie, 2018
Breaking News:

Mihaela Baran: “Noi suntem un popor de colivari. Stăm cu o colivă într-o mână, cu lumânarea în cealaltă și îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute”

baran2Carmen Dumitrescu

Mihaela Baran se face remarcată, în primul rând, prin dezinvoltură. O personalitate puternică, de femeie vie, care, cu mult aplomb, aduce în spațiul public teme tabu și le analizează cu un simț al umorului care te trimite în starea în care ai ochii plini de lacrimi. Și nu neapărat de la prea mult râs, căci în spatele “textelor dubioase la cap” rezidă o profunzime incredibilă, care scoate pe oricine din păreri. Căci Mihaela are harul de a-ți aminti, în glumă, că există pe lume lucruri mai importante decât drama ta și că nimeni nu e încă vreun centru al Universului. Dincolo de “textele dubioase” pe care le postează cu sârg pe pagina ei de socializare, Mihaela Baran este un autor de poezie profundă. S-a bucurat de prietenia lui Adrian Păunescu, așa că știe exact care sunt reperele esteticii literare, iar cele două volume de poezie publicate până în prezent sunt dovada fermă a acestei cunoașteri a frumosului. La fel ca mulți dintre noi, Mihaela petrece o mare parte din viață pe Facebook, dar nu pentru că ar considera rețeaua de socializare un microb de care nu se poate vindeca, ci pentru că înțelege că un autor bun trebuie să știe să se promoveze singur. Așa că avem cazul inedit al unui om talentat, care știe să folosească social-media în interes propriu și care reușește, în fiecare zi, să ne descrețească frunțile, ba chiar și să ne facă să râdem cu lacrimi, parcurgând niște texte nu chiar atât atât de dubioase pe cât se pretind, ci mai degrabă profunde și încărcate de spirit.

Reporter: Ești o persoană asumată, iar asta am remarcat-o în primul rând din felul tău de a te exprima. Asumarea e de multe ori un gest de curaj. Tu cum ai ajuns la ea?

Mihaela Baran: Legat de asumare, să știi că nu e chiar așa… Pentru că faptul că vorbești într-un anume fel nu este o condiție nici suficientă și nici obligatorie pentru asumare. Faptul că vorbesc mai deocheat nu mă face în mod necesar un om asumat. M-am săturat de feministele astea care zic “p..a” și se consideră femei asumate. N-are nicio legătură. În plus, e mai simplu să fii asumat din spatele calculatorului. Bine, eu așa vorbesc în general… Eu sunt așa cum scriu… Există o limită extrem de firavă, pe care în optica mea, eu n-o depășesc, între a vorbi deocheat și a fi vulgar. Cred că de aici vine succesul meu. Oamenii se regăsesc, nu sunt deranjați… Uită-te la cum folosesc cuvântul “fă”. Adică, mahalaua nu e vulgară dacă o aduci într-un context intim, romantic. N-ai cum să te superi pe un “fă” într-un context în care el cade simpatic. Și să fim onești, toți suntem așa, toți înjurăm în mintea noastră când ne deranjează cineva, dar ne oprim la timp. Onest fiind, n-ai cum să nu recunoști că așa înjuri și tu, chiar dacă o faci în gând. Eu abordez toate subiectele astea pe care noi le evităm atunci când facem pe oamenii frumoși. Păi eu nu mai pot cu oamenii frumoși care gândesc urât. Dacă am fi sinceri, am recunoaște că toți simțim la fel. “Vai, vai, băbuțele! Să mă ridic să le las locul meu în autobuz, după ce mie îmi cad picioarele pentru că am muncit 14 ore…” Și noi înjurăm în gând. E plin internetul de moraliști care scriu numai răutăți. Am avut și eu perioada mea de impetuozitate maxima și atunci, la fiecare final de an, aveam drept rezoluție să mă oblig să confecționez, în spatele fiecărui om care mă deranjează cu atitudinea lui răutăcioasă, o poveste tristă care să mă emoționeze pe mine. Și mă bucur că am reușit acum. Pentru că oamenii nefericiți au tendința să fie răutăcioși. Cei fericiți n-au astfel de porniri…

R. Dar în viața reală ce faci?

M.B. În viața reală eu acum scriu. Anul trecut, în toamnă, am plecat după foarte mulți ani dintr-o multinațională. Nu mai puteam… Simțeam că nu am aer. Nu mai făceam nimic altceva. Ocupam un post de conducere – toată viața am lucrat în top-management – și nu mă mai regăseam. Nu mai aveam timp să citesc, asta mă ucidea. Eu nu mai citisem o carte de ani întregi. Cumva a fost un cumul, s-au întâmplat niște schimbări în firmă, eu sunt un om extrem de voluntar, dar nu tolerez foarte bine șefii și, cu atât mai mult, șefii idioți. Dacă citești textele mele, știi și ce s-a întâmplat, pentru că eu mă întreb undeva cum au ajuns să vină toate țărăncile proaste din fundul pământului să facă pe prințesele la București. Situația ar fi putut să mă scoată din minți, că sunt un om impetuos. Dar am preferat să fac altceva… Ajutată oarecum și de ei și de comportamentul lor…

R. Și cum te simți acum, după ce ai luat această decizie?

M.B. Acum mă simt bine. Am albit de spaimă un an, pentru că decizia mea de a renunța la job-ul acela a venit la pachet cu multe chestii urâte și știi cum e, se trăiește extrem de greu din scris. Dar eu am scris toată viața. Publicam în “Totuși iubirea”, am fost prietenă foarte bună cu Adrian Păunescu, după care noi doi ne-am certat și n-am mai scris vreo 15 ani… Până acum, când m-am reapucat. Scriu poezii de dragoste, de fapt și acelea mă caracterizează pe mine. Știu, e contrastant cu restul textelor mele. Textele îmi sunt lejere, pentru că eu așa sunt. Fix așa cum citești acolo. Scriu cum vorbesc. Poezia, în schimb, mă solicită și mi-e dragă…

R. Unde vezi impactul mai mare, pe texte sau pe poezie?

M.B. În mod surprinzător au un impact egal. Poeziile mele au un impact foarte mare, uneori mai mare decât textele. Am două volume de poezii până acum.

R. Simți că trăim într-o țară liberă?

M.B. Nu trăim într-o țară liberă. Trăim într-o țară plină de prejudecăți prostești. Dar mie mi se rupe. N-am nicio problemă cu cea care sunt. La modul general, însă, oamenii judecă. Pe mine știi de ce nu mă judecă? Nu îndrăznesc. Ei pe mine mă simt un om mai puternic decât sunt de fapt. Online-ul generează un miraj. Eu mă uit la oameni cum mă percep. Ei probabil că mă văd cu palate, așa cum s-ar gândi ei că merit. Și mă gândeam că ar trebui să vedeți unde scriu… într-o bucătărioară normală, micuță chiar, la un laptop amărât. Pentru că se trăiește greu din scris. Probabil de partea cealaltă a ecranului, lumea te vede cu admirație și, când admiri pe cineva, îl idealizezi. Eu am intrat mai puternic în ei decât ar îndrăzni ei să intre vreodată în mine. Eu mă uit în jurul meu. Mie nu-mi place scandalul și o să vezi că la mine pe pagină scandalul nu există. Nici nu permit. Sunt oameni care consideră că și conflictul este o formă de publicitate. Eu sunt dispusă să pierd decât să-mi stric eu liniștea. Am în lista mea oameni extraordinar de inteligenți și de foarte multe ori, comentariile lor sunt mai inteligente decât postarea mea. Dar îi și selectez cu grijă, în sensul că dintr-o sută de cereri de prietenie, dacă accept una, după ce i-am verificat pagina. Că nu mai pot cu copiii morți, cu câinii bătuți. Nu știu, suntem niște oameni morbizi, nu suntem normali la cap.

R. Am remarcat faptul că ai ales veselia. Vreau să te întreb cum ai ajuns să înțelegi că poți să rîzi cu poftă, fără să te simți apăsată de ce vezi în jur?

M.B. Nu pot să spun că sunt un om echilibrat. De fapt, nu sunt deloc un om echilibrat, însă remarc faptul că oamenii nu prea știu să trăiască. Pe de altă parte, mulți se agață de situații care le fac rău. Poate are legătură cu faptul că eu sunt singură și îmi găsesc echilibrul acasă. Dar sunt mulți care nu au liniștea asta. Vezi, o parte importantă a textelor mele, deși sunt pamflete, sunt pline de sfaturi. Dacă citești cu atenție și vrei să înveți ceva de acolo, chiar înveți… Uite, eu deși sunt un om impetuos, la mine în casă nu mă cert, pentru că îmi place liniștea. Oamenii au mari probleme la capitolul “acasă” și atunci când ai disconfort, nu prea mai poți să fii vesel tot timpul. Dar poți să încerci. Adică hai să încercăm să nu mai dormim cu coliva sub pernă, dacă se poate. Că asta facem. Noi suntem un popor de colivari. Stăm cu o colivă într-o mână și cu lumânarea în cealaltă și îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute. O lamă aveți, vă rog? Reveniți-vă, oameni buni! Faceți ceva! Da, am și eu zile când mă trezesc și simt că pică cerul pe mine, dar dau drumul la Paraziții sau la ceva extrem de vesel și îmi revin…

R. Spuneai că ai constatat pe propria piele, de când ești doar scriitor, că se trăiește greu din scris. Crezi că există o explicație?

M.B. Eu nu-l cunosc pe Cărtărescu. Dar sunt convinsă că el trăiește din scris. Omul vinde foarte bine, probabil că are o înțelegere foarte bună cu editura, o înțelegere la care ceilalți nu au acces. Autorii, din nefericire, sunt orbiți de notorietate. Sunt atât de încântați de faptul că își vor vedea cartea într-o librărie, încât nu mai sunt interesați de bani. E suficient pentru ei faptul că au cartea într-o librărie și că nu-i cumpără nimeni. Mulți nici nu știu să se promoveze. Am prieteni chiar pe Facebook care scriu extraordinar, dar nu știu să se promoveze și în cele din urmă dispar. Pentru că e frustrant să vezi că munca ta n-are niciun impact.

R. Pe Facebook cât timp petreci?

M.B. Foarte mult timp. Dar la mine nu e un microb, la mine este job. Eu încerc să trăiesc din asta. Dar măcar fac ce vreau. E foarte adevărat  că fac ce vreau, dar nu neglijez nimic din ce am de făcut.

R. Mai lucrezi la ceva?

M.B. Vreau să scriu un roman pe viitor. Mie îmi plac textele vesele, doar că n-o să pot să scot patruzeci de volume de texte vesele. Și am în minte de foarte multă vreme un subiect de roman de care trebuie să mă apuc, dar trebuie multă disciplină la scrierea romanelor. Plus că îmi doresc un proiect de teatru, pentru că au mare succes piesele de teatru la noi în cluburi și eu cred că ar fi tare pretabile textele mele, adaptate, bineînțeles.

3 comments

  1. Cine drak mai e si petarda asta?mai fratilor acum toata lumea ajunge poet dar daca il elogiaza pe Paunescu ,e clar.

    • Da, clar!))))Mare poeta dar vorbeste ca un golan, cica asa e acu la moda poetii ….vai de marii poeti saracii daca ar stii ei cine se asociaza cu numele lor.

  2. O descriere in stil Paunescu :,,o tanara speranta\ dintr-un popor ales\s-a stins la prima ploaie \ epatand pe interes. etc.sau ,,Am un urmas pe cinste\de mare viitor\ iti multumim din suflet \ iubit conducator.etc

Lasă un răspuns