20, noiembrie, 2018
Breaking News:

Marele manipulator

dragnea lCarmen Dumitrescu
Cine a avut vreodată de-a face cu PSD-ul ştie că în partidul roşu dragostea se cuantifică în bani şi funcţii. Până şi relaţiile de prietenie care se încheagă în interiorul organizaţiilor politice ale acestui partid au la bază interese bine definite, aşa că într-un astfel de partid nu te poţi aştepta, ca lider, să fii iubit cu sinceritate. Iubirea slugilor se cuantifică în mod corect numai atunci când, rămas fără bani şi funcţii, le ceri sprijinul şi ele sar ca arse să te protejeze. Mulţi ar putea să creadă, deci, în povestea unui Dragnea susţinut cu tărie de structurile interne ale partidului, care fac grupuri de susţinere pe Facebook, transformându-l pe baronul roşu de Teleorman în eroul care plăteşte pentru un întreg sistem bolnav de corupţie şi jocuri de culise. Dar, dacă privim mai atent situaţia, vom vedea în scurt timp că toată susţinerea declarată lui Dragnea frenetic de puţin peste o mie de oameni a avut la bază frica pierderii banilor şi funcţiilor câştigate sub conducerea lui. Cine îşi imaginează că există o singură persoană în PSD care îi vrea binele lui Dragnea în mod dezinteresat, greşeşte. Binele lui Dragnea este dezideratul pur al familiei lui Dragnea şi atât! Dar Dragnea nu e un naiv. Nu e un personaj politic care să creadă, în mod idealist că tot ce zboară se mânăncă sau că tot ce-şi spune dragoste rezonează şi-n inimă, nu doar în burtă. Aşa că le-a făcut jocul tuturor. A ieşit într-o emisiune TV şi a vorbit despre drama prin care familia lui trece, a spus că nu ştie dacă-şi va putea da demisia din partid, pe fondul iubirii oamenilor din jur şi a mai declarat că plăteşte de unul singur pentru un sistem bolnav. Mulţi l-au crezut. Tonul vocii lui, înecate în lacrimi, privirea confuză, de om care a pierdut totul a impresionat pe mulţi în aceeaşi măsură în care impresionase acel “dragă Stolo” toată populaţia cu drept de vot din România. Adevărul, însă, e acela că Dragnea cel autentic nu are nimic în comun cu personajul inventat de el pentru a manipula publicul sensibil. Dragnea e genul de om care poate călca pe cadavre ca să-şi atingă obiectivele, e politicianul care n-are nicio problemă cu tăiatul în carne vie şi e individul care ar prefera să intre în pământ decât să-şi plângă durerea în public. Jocul “uite demisia, nu e demisia” a avut şi el un rol în toată şarada asta. Intenţia de a demisiona a fost una sinceră, dar ea nu putea fi pusă în practică fără o testare prealabilă a iubirii partidului. Iar partidul şi-a făcut datoria. Jocul lui Dragnea merge, însă, mai departe… Va veni completul de cinci şi va clarifica situaţia lui iar dacă povestea nu se va lăsa cu puşcărie, Dragnea devine, fără doar şi poate, cel mai mare pesedist al ultimilor ani, demonstrând, din nou, celor care au ochi să vadă şi urechi să audă că un politician talentat nu e acela care dispune de cele mai bune cărţi, ci acela care ştie să şi le joace cel mai bine…

Lasă un răspuns