18, august, 2017
Breaking News:

Marcel Iureș: “Nu am anticipat faptul că acest eveniment avea să devină o tradiție într-un oraș în care tristețea umbla în pielea goală pe stradă”

marcel-iuresCarmen Dumitrescu
Pentru că este un actor mare care și-a înțeles adevărata menire, Marcel Iureș a vrut să fie alături de Festivalul de Teatru Tânăr “Ideo Ideis”, așa că a stat alături de tinerii alexăndreni, Ion Alexandru și Andreea Borțun, chiar de la prima ediție a evenimentului. Iar numele lui s-a legat de festival, așa cum sprijinul lui a cântărit foarte greu la succesul pe care teatrul tânăr îl are acum în Alexandria. La cea de-a IX-a ediție a festivalului, Marcel Iureș a fost prezent din toată inima și a încântat publicul alexăndrean cu talentul său excepțional, jucând împreună cu prietenul și colegul său George Mihăiță, piesa inspirată de Marin Preda: “Despre ce vorbim noi aici, domnule?”. La finalul spectacolului, marele actor a avut amabilitatea de a ne oferi, în exclusivitate pentru ziarul Liber în Teleorman, un scurt interviu legat de speranțele sale pentru festival, dar și de bucuria lui de a vedea cât de frumos și cât de repede au evoluat copiii care, cu o ambiție aproape naivă, îi cereau sprijinul acum 9 ani… 
R. Ați avut un rol foarte important în acest festival de teatru tânăr. Cum vă simțiți acum, după 9 ani, văzând felul în care au evoluat acești tineri?
Marcel Iureș: Sunt foarte fericit. E mai mult decât se putea imagina. Și nu am anticipat de atunci faptul că acești tineri minunați chiar vor reuși să se țină de treabă și să facă din acest eveniment o tradiție într-un oraș în care tristețea umbla în pielea goală pe stradă. Serios vorbesc. Dar orașul acesta s-a trezit. Și vreau să-i fac un compliment domnului primar Victor Drăgușin și sponsorilor, și de aici, și de la București. E o evoluție ca la cozonac. Mai are un pic și dă peste formă. Ceea ce e foarte frumos. Serios. Mie îmi face o deosebită plăcere să știu de unde s-a plecat și să văd unde s-a ajuns.
R. Cum vi se par condițiile din Casa de Cultură a Alexandriei, având în vedere că ați și jucat pe scena acesteia de mai multe ori până acum?
Marcel Iureș: Am mai jucat la Alexandria și nu pot spune că sunt condiții bune pentru desfășurarea unor piese de nivelul celor de acum, însă am înțeles că lucrurile se mișcă în altă parte. Dacă mă întrebați pe mine, eu cred că tot spațiul ăsta pare ancorat undeva, legat cu niște frânghii de un timp de tristă amintire. Dar am înțeles că sunt niște speranțe, că se poartă niște bătălii pe acte, pe patrimoiu. Și tot așa… E foarte bine! Merge mai greu. Dar se va mișca totul până la urmă. Cred. Sper… Sper să nu ne dea afară de aici. Măcar atât.
R. Cum v-ați simțit jucând din nou la Alexandria în acest an și cum vi s-a părut reacția publicului? V-am văzut plângând…
Marcel Iureș: Am mai fost întrebat și am mai zis-o: publicul de provincie e mai bun decât cel din Capitală. Pentru că are o nevoie autentică, nu e răsfățat și reacționează ca omul care scapă la o bunătate. E normal. Îi e foame. Îi e sete. Îi e drag de chestia asta. De asta și spun că festivalul face un serviciu imens orașului. Topește straturile cornoase ale orașului, mă refer la indiferență, lene, lehamite. Se vede pe chipul oamenilor.
R. Așadar apetitul pentru teatru există la Alexandria, așa cum există peste tot în țară?
Marcel Iureș: Fără îndoială. Plus că e o bombă energetică acest festival. Se adună toată tinerimea. Și funcționează ceas. Fac cascadorii. Și mentale, și sociale, și cu sponsorii. E formidabil. Și am înțeles că urmează schimbul doi. Alex și cu Andreea se vor da la o parte și vor lăsa o nouă generație de tineri să se afirme, ceea ce e extraordinar. Și oricum ne apropiem de ediția a X-a. E un mic jubileu. Și nimeni nu vrea să fie consacrat așa, dintr-o dată. Am așteptat 10 ani ca să vedem ce urmează după alți 10 ani. O să fie mai complicat. Că și cozonacul ăsta are o limită.

Lasă un răspuns