23, noiembrie, 2017
Breaking News:

La trecutu-ți mare, jalnic viitor! Istoria decadenței în politica teleormăneană – de la Dragnea și Videanu la Eduard Oprea și Niculae Zavera

politicieniCarmen Dumitrescu

Nimeni n-a dorit niciodată ca județul Teleorman să se dezvolte. Și pe bună dreptate! Ce sens are să vrei dezvoltare într-un județ a cărui principală bogăție e terenul agricol roditor și naivitatea oamenilor? În cel mai bun caz, poți aspira la bunăstarea proprie, care se poate obține foarte ușor acolo unde oamenii sunt săraci și neputincioși, capabili să-și vândă moștenirea de la părinți pentru doi arginți ruginiți, întinși în silă de un politician oarecare. Și uite așa, cei mai bogați dintre teleormăneni au știut să folosească județul în scopul propriei dezvoltări, fiind totuși atenți să facă vizibile “eforturile” lor de creștere a nivelului de trai al populației. Teleormăneni fiind, mulți dintre noi sunt toleranți la păcatele majore, așa că putem închide ochii la starea economică reală a acestui județ, fără a uita, însă, să privim în ochii celor care ne conduc și să ne întrebăm  cum se face că, în numai câțiva ani, am ajuns să avem reprezentanți de care ne este rușine. Pentru că putem ierta faptul că suntem mințiți și furați fără manajamente, dar nu putem trece cu vederea faptul că hoții din trecut parcă miroseau mai bine și erau mai elegant îmbrăcați decât hoții prezentului. Și pentru că asta ne doare, vom face în cele ce urmează, o trecere în revistă a evoluției politicienilor din Teleorman, constatând, fără prea mare suprindere, că am plecat de la nivelul lui Dragnea, Nițulescu, Mocanu, Videanu, Militaru sau Stuparu și am ajuns la nivelul lui Oprea, Calotă, Iotu, Neacșu, Zavera sau Bucur.

La trecutu-ți mare….

Chiar dacă pentru cei născuți după anul 2000 poate părea greu de crezut, județul Teleorman a avut realmente o clasă politică autentică și politicieni care știau să se îmbrace, să se comporte și să vorbească. Uneori, în mai multe limbi…

Ni-l amintim pe Adriean Videanu, acest teleormănean catalogat drept “cel mai fin dintre hoți”, care a reprezentat județul în Parlament vreme de cinci legislaturi. Ales deputat de Teleorman în mai 1990, Videanu începe să devină un nume cunoscut la nivel național, chiar dacă la notorietate a contribuit decisiv îmbogățirea. Cizelat, organizat și destul de carismatic, Videanu a știut să-și atragă popularitatea prin atitudine și ținută. Astfel, chiar și în zilele noastre, cei care discută despre Videanu, chiar și depreciativ, nu se pot abține să nu remarce faptul că politicianul a avut și, probabil are instinctul puterii în sânge, dar știe să mascheze în mod diplomatic toate atacurile. Eleganța, cultura, dar și atitudinea, toate ne determină să vedem în acest politician din garda veche o dovadă că Teleormanul a avut și politicieni “spălați”. Poate că acesta a fost și motivul pentru care Videanu a câștigat mandat după mandat de parlamentar într-o vreme când morții nu se duceau atât de des la urne.

Apoi a fost Dragnea… Liviu Dragnea… Intrat în politică de pe baricada unui partid care astăzi îi produce coșmaruri, a știut să se adapteze, ca un abil scorpion, la context și să scoată profit politic și de imagine din fiecare situație în care s-a aflat. Astfel, după ce a fost consilier local și prefect de Teleorman, în anul 2000 Dragnea a decis să părăsească barca pedistă și s-a înscris în PSD, partid în cadrul căruia s-a afirmat fulgerător. A dovedit că are și inteligența, și gândirea strategică necesară unui lider carismatic, astfel că lui Dragnea îi “datorăm” coloratura roșie a județului. Plecarea la București, însă, a lăsat urmări și iată că acum PSD Teleorman are aspectul general al unei organizații de partid fărâmițate, compuse din oameni fără caracter, capabili să înjunghie pe oricine, prin față sau prin spate, numai pentru a se remarca în vreo funcție de vitrină.

Timotei Stuparu face și el parte din timpurile în care Teleormanul mai avea politicieni cu un oarecare nivel cultural. Profesor de istorie, pasionat de lectură și de politică, Stuparu este încă etalonul politicianului cu adevărat erudit. Și singurul pesedist care, în afară de Dragnea, mai merită a fi menționat atunci când discutăm despre social-democrație în Teleorman. Însă, spre deosebire de cel care i-a fost coleg, înainte de a fi “Dumnezeu de Teleorman”, Stuparu s-a cam retras din vizorul publicului. Probabil că atitudinea are unele justificări pe care numai cei care au avut de-a face cu mediul politic le cunosc. În general, stomacul pentru politică este mai bine antrenat atunci când n-ai multe cărți citite în viață. Și poate că acesta este și motivul pentru care Stuparu, cel mai bun orator pe care PSD Teleorman l-a avut vreodată, a decis să-și vadă de treaba lui. Discret. Ca orice om pe care cultura l-a sensibilizat…

Nici Teodor Nițulescu nu poate fi omis din elita politicienilor reali pe care județul i-a avut. Că și-a propus să fure și zahărul din ceaiul teleormănenilor, asta e altă poveste. Dar despre politicianul Nițulescu nu se pot spune foarte multe lucruri negative. El a știut și să-și joace cărțile în politică, și să-i convingă pe oameni de lucruri pe care nici el nu le credea, și să lase urme… Și dacă pesediștii din județ se tem acum de cineva, atunci personajul în cauză poartă tot numele Nițulescu. Motivul e simplu. Nițulescu nu a fost doar un politician cu atitudine, ci și unul căruia i-au plăcut documentele. Chiar și ca instrument de presiune. Și sunt mulți care susțin că atunci când s-a retras din funcțiile publice pe care le-a ocupat a avut grijă să-și ia cu el documente care să-i asigure liniștea, dar care să provoace coșmaruri adversarilor lui politici. Și obiectivul a fost atins. Astfel, chiar dacă acum Nițulescu își cam vede și el de vacanțele personale, mulți politicieni ai județului se tem de cel care a fost, alături de politicienii menționați anterior, un etalon în lumea publică a județului.

Și au s-au mai perindat în istoria Teleormanului și alți politicieni “spălați”, toți retrăgându-se, discret, în umbra politicii momentului. Ne gândim la Alexandru Mocanu, un parlamentar rațional, care a știut să se țină departe de scandaluri, dar și la Lucian Militaru care a ales să fie mai puțin vizibil, deși avea potențialul necesar pentru a rămâne un puternic al politicii județene. Ne mai amintim și de consilieri locali de bun simț, care știau să-și argumenteze punctul de vedere, în mod agresiv sau diplomat, prin Consiliul local Alexandria, precum Eugen Jieanu, Marian Rînescu, Florențiu Tănase sau Niculae Mârzan. Dar vremurile lor au apus… Au lăsat în loc, din decență sau din silă, oameni politici în fața cărora orice obraz sensibil roșește…

Jalnic viitor…
În afară de Victor Drăgușin, primarul Alexandriei și de Marin Almăjanu, președintele PNL Teleorman,  în acest moment politica teleormăneană pare sufocată de nume dintre cele mai amuzante și de personalități dintre cele mai fade. Fără teama exagerării, putem afirma că doar cei doi, enumerați mai sus, constituie acum etalonul a ceea ce ar trebui să fie un politician, atunci când își înțelege poziția și menirea. PSD Teleorman a trimis la înaintare tineri lipsiți de calități, care au ajuns să ocupe funcții vremelnice, din care nu înțeleg nimic. Dintre cei mulți puși acum în vitrină, singurii care dau semne de evoluție sunt președintele Consiliului Județean Teleorman, Adrian Gâdea și viceprimarul Ionuț Neacșu, ambii pentru că sunt ambițioși și muncitori. Ceilalți sunt doar ambițioși. Astfel s-a ajuns ca vicepreședintele Consiliului Județean Teleorman să fie Niculae Zavera, un personaj straniu, lipsit de abilități, de posibilitatea exprimării publice coerente și plin de apucături comuniste. Alături de el  stă Cornel Bleajă, un profesor cu performanțe scăzute, care n-a dat semne că ar încerca să evolueze în vreun fel. Tot astfel, l-am avut pe Eduard Oprea viceprimar al Alexandriei, personaj politic certat, în egală măsură, cu limba română și bunul simț. Acum îl avem pe Lucian Iotu în funcția cu pricina și tare ne îndoim de faptul că el va demonstra vreodată că are atitudine de politician, chiar dacă vârsta e întotdeauna o bilă albă și o speranță în plus… Avem și parlamentari de care ne este rușine, parlamentari care pe lângă faptul că nu dau doi lei pentru județul pe care îl reprezintă, au reușit să facă de râs chiar și pe aceia dintre noi care le-au acordat credit la momentul de proastă inspirație: Alin Bucur, Ică Florică Calotă, Cătălina Ștefănescu și, de ce nu, Florinel Dumitrescu.

Adevăratele jocuri politice nu le fac ei, însă. Niciunul dintre ei. Mințile diabolice stau în umbră. Și găsesc cele mai bune marionete pentru cele mai importante poziții din vitrină. Oameni de talia intelectuală a lui Mircea Dumitrescu ar fi putut să aibă un cuvânt de spus în privința unora dintre promovații amintiți anterior, dar interesele celui care face jocurile politicii social-democrate prin județ nu presupun avansarea unor oameni capabili în funcții. Pentru că oamenii capabili pun întrebări. Și partidul nu răspunde niciodată la întrebări.

Alături de aceștia mai sunt și alții, oameni fără însușiri, dar plini de ambiție. Și niciunul dintre ei nu înțelege că nu se află în pozițiile actuale pentru că sunt frumoși și deștepți. Sau poate că sunt frumoși și deștepți. Dar dacă n-ar fi avut recomandarea partidului, toată frumusețea și inteligența lor ar fi fost inutilă…

One comment

  1. mai spus si altii uniforma nu inseamna automat si comunism. Vrem uniforme obgitalorii in scoli si cu asta basta. Apropo vino cu argumente solide intr-o discutie daca ai ceva anume de zis, daca nu du-te si iti scoate extensiile de par si stergeti si laptele de la gura te rog.

Lasă un răspuns