23, octombrie, 2017
Breaking News:

Judeţul măştilor roşii

Carmen Dumitrescu

logo3O regulă a bunului simţ ne spune că nu poţi trăi în Teleorman dacă nu-ţi place culoarea roşie. E drept că poţi fi portocaliu, galben sau verde, dar dacă nu ştii să arborezi, chiar şi pe la spate, masca roşie, n-o să te ia nimeni vreodată în serios. Altfel, nu-ţi mai primeşti ajutorul social, rişti concedierea rudelor apropiate, o să fii considerat nebun şi vei fi ţapul ispăşitor ar tuturor celor care n-au învăţat încă să-şi poarte masca roşie cu fruntea sus. Dar dincolo de stereotipii şi de adevăruri promovate numai pentru că sună bine, adevărul despre Teleorman e cu totul şi cu totul altul: în Teleorman trăiesc oameni săraci şi inculţi, controlaţi prin frică şi manipulaţi cu doi arginţi ruginiţi, suficienţi pentru achiziţionarea unui sfert de pâine şi a unui kilogram de ceapă. Şi fiecare dintre ei îşi trăieşte drama din proprie voinţă şi cu zâmbetul pe buze. Se spune, pe bună dreptate, că păsărilor crescute în cuşcă li se pare că zborul e o anomalie. Asta se întâmplă şi cu teleormănenii, de fapt… Orice act de curaj trebuie să aibă un subtext roşu. Pro sau contra roşu, dar întotdeauna subtextul există. El nu poate fi decât presupus, dar garanţia există suspendată undeva, în orice conştiinţă. Puterea de a striga împotriva nedreptăţii doar pentru că ea se manifestă nu există în Teleorman. Atunci când problemele apar, n-ai altceva de făcut decât să-ţi aşezi masca roşie pe obraji şi să speri că nimeni n-a observat că, vreme de câteva secunde, n-ai mai avut decât culoarea ta.  Dar la tine poţi renunţa… La culoarea roşie mai puţin. De aceea, în Teleorman oamenilor le pasă foarte puţin de propria iniţiativă iar interesele lor au legătură strict cu ideea de a nu pierde, câştigul fiind, din punctul multora de vedere, imposibil şi nerelevant. Pe baza acestei mentalităţi s-a ajuns la discrepanţele uriaşe de nivel de trai dintre cei care conduc şi cei cărora le place să fie conduşi. Aşa a devenit posibil ca o mână de oameni să gestioneze toate resursele judeţului, în timp ce majoritatea moare de foame, resemnându-se în şomaj sau aşteptând o zi de salariu care nu mai vine. Din păcate, lucrurile acestea nu se vor schimba fără o schimbare de mentalitate iar lătratul de pe margine nu are nicio legătură cu acest proces lung şi dificil. În Teleorman, totul este despre masca roşie. Dacă lucrezi la Fişcuci şi te place Dragnea te poţi considera un teleormănean fericit. Chiar dacă ai coşmaruri în fiecare noapte… Şi te doare stomacul de foame în fiecare zi…

Lasă un răspuns