10, decembrie, 2018
Breaking News:

Interviu cu Gheorghe Gheorghiu: ”Cred că o casă de cultură a unui oraș trebuie să fie sfântă”

Monica Vasilescu

gheorghe gheorghiuAlexăndrenii s-au bucurat de prezența îndrăgitului cantautor Gheorghe Gheorghiu aflat în municipiul nostru prin prisma ”Cenaclului Renașterea”, orânduit de Cătălin Filip. Chiar dacă are un pic peste 60 de ani, Gheorghiu a rămas un trubadur și a fost aplaudat frenetic de către alexăndreni pentru piesele ”Doi ochi căprui”, ”Îndrăgostește-mă de tine”, ”Mă gândesc la tine”, dar și șlagărul care l-a făcut celebru ”Unde dragoste nu e, nimic nu e”.

Artistul nu s-a aflat pentru prima dată la Alexandria. Pe lângă vizita de acum doi ani, acesta și-a amintit că, pe vremuri, în municipiul nostru se organizau spectacole de toată frumusețea. Într-un interviu acordat ziarului Liber în Teleorman, Gheorghiu a vorbit despre primele impresii după concert, și-a amintit de vremurile de odinioară, dar și de necazul actual generat de lipsa de vizibilitate de care se fac vinovați cei care au în mâini principalele arme de promovare.

Reporter: Cum ați simțit publicul de la Alexandria?

Gheorghe Gheorghiu: Oamenii au nevoie de muzică și de poezie. Este un public extraordinar, am rămas surprins plăcut. Ne-a ajutat și ziua, că dacă era frig cred că erau mai puțini spectatori. Îl felicit pe Cătălin Filip, bunul meu prieten, pentru acest eveniment și pentru cele care vor veni. Toți avem nevoie de muzică și poezie, de liniște, fără stres.

Reporter: Vorbeați pe scenă despre spectacolele de altădată de la Alexandria. Ce vă amintiți din perioada aceea?

Gheorghe Gheorghiu: Erau spectacole la care lumea venea, se pregătea frumos, venea cu un buchet de flori la sală… era o atmosferă deosebită. După revoluție, casele de cultură au început să devină magazii de mobilă, sunt pline de baruri și tot felul… cred că o casă de cultură a unui oraș trebuie să fie sfântă, să fie niște cercuri literare, de muzică (chitară, vioară, pian), unde copiii să se dezvolte, să reușim să facem ceva cu cei talentați. Suntem la un nivel foarte îndepărtat de nevoia de cultură.

Reporter: Credeți că este vorba despre neimplicarea celor care decid sau, pur și simplu, oamenii nu vor cultură?

Gheorghe Gheorghiu: Oamenii vor, să știi. Dar unii au nevoie de formatori de opinii, să fie învățați ce ar trebui să asculte, nu să le dai numai ce au ascultat ei. Vremurile sunt de așa natură. Sărăcia e-n floare… îi bagi în depresie cu muzica aia care irită timpanul.

Reporter: Apropo de asta, cât de calitativă mai este industria muzicală?

Gheorghe Gheorghiu: Eu, de exemplu, am o problemă. Și toți din generația mea. Eu cred că generația mea încă nu a murit, dar la radio nu se mai difuzează pe niciun post muzica părinților noștri. Păi, părinții noștri au murit toți, ei nu trebuie să asculte și ei un șlagăr de când erau tineri? La radio este numai industrie, numai bani, comerț, comerț, comerț. Ar trebui să existe, ca în toate țările din lume, un post de radio unde să fie difuzați și alți cantautori. Nu mai pun problema că mulți compozitori din România de acum 20 de ani sunt muritori de foame, pentru că nu câștigă de pe urma niciunui fel de drepturi de autor. Ele pleacă în America, în Franța, în Italia, iar artiștii români stau și plâng în casă de foame. Nu mi se pare normal. Nu ne reprezintă nimeni în țara asta. Nu vrea nimeni să facă ceva. Oamenii de cultură au nevoie de sprijin. Legea sponsorizării este cum este… adică nu este. De ce ar veni un sponsor cu bani dacă nu are nicio facilitate? Numai în campanii electorale și atât. Ne-am săturat!