24, noiembrie, 2017
Breaking News:

În oraşul fără librării, doar 70 de alexăndreni mai trec zilnic pe la bibliotecă

biblioteca 2 Carmen Dumitrescu

De mai bine de doi ani, în reşedinţa judeţului Teleorman nu mai există nicio librărie. Falimentul librăriilor a fost pus, desigur, pe seama sărăciei oamenilor, care nu-şi permiteau să achiziţioneze cărţi sau preferau să-şi investească veniturile în satisfacerea nevoilor zilnice. Dar fie că vrem sau nu s-o recunoaştem, nu sărăcia ne-a împins în braţele acestei stări anormale de fapt, ci lipsa noastră de interes pentru cultură şi pentru informaţia de bună calitate. Acum, în oraşul fără librării, setea de cultură mai poate fi ameliorată la Biblioteca Judeţeană “Marin Preda”, care adăposteşte un fond de carte impresionant. Însă, în mod paradoxal, majoritatea alexăndrenilor care îi trec pragul o fac tot de dragul accesului la internet, Biblionet-ul fiind extrem de atractiv pentru cei care preferă să nu  dea bani pentru accesul la informaţia virtuală. Numai 70 dintre cei care ajung zilnic la bibliotecă mai apelează la informaţia pe suport de hârtie, numărul lor scăzând în mod dramatic, de la un an la altul, fără ca nimeni să poată impiedica declinul cărţilor într-o lume în care internetul face regulile.

Prin labirintul istoriei cărţilor din Alexandria

biblioteca3Încă de la mijlocul secolului al XIX-lea existau biblioteci la Alexandria. Bibliotecile populare, înfiinţate de Casa Şcoalelor, societăţile de lectură, casele de sfat şi de citire, bibliotecile Ligii Culturale, toate acestea reprezentau un punct de atracţie pentru oamenii interesaţi de cuvântul scris. Pe fondul acestui interes, în anul 1900 s-a înfiinţat la Alexandria prima bibliotecă publică, trecută în 1916 în proprietatea Primăriei, iar din 1945 sub îndrumarea Ateneului Popular. Mai târziu, în anul 1949 a luat fiinţă Biblioteca Oraşului Alexandria, care deţinea la acel moment un număr de 3.000 de volume, preluate de la Ateneul Popular “I.C. Frimu”. În anul 1951, Biblioteca Oraşului Alexandria devenea bibliotecă raională, transformându-se apoi în 1968 în bibliotecă orăşenească şi 1974 bibliotecă judeţeană. În anul 1991, biblioteca judeţului Teleorman a început să poarte numele marelui scriitor “Marin Preda”, aceasta obţinând sediul din prezent în 1999, odată cu sărbătorirea semicentenarului. Până în anul 2005, interesul publicului pentru carte era semnificativ. Pe de o parte, internetul nu era accesibil, iar cărţile alimentau  imaginaţia şi spiritul oamenilor. În acei ani, librăriile funcţionau la Alexandria şi, potrivit celor care obişnuiau să investească în spirit, încasările librăriilor erau consistente. Apoi, interesul pentru carte a început să scadă. Şi nu doar la nivelul librăriilor care au dat, pe rând, faliment, ci şi la nivelul bibliotecii, care începuse să fie frecventată de tot mai puţini utilizatori.

Apusul cărţilor

biblioteca 4Într-o dimineaţă normală, printre rafturile bibliotecii judeţene bate vântul. Câte un cititor rătăcit şi, de obicei, în vârstă, se mai plimbă printre rafturi, în căutarea unei noi provocări pentru spirit. Mai ocupate sunt, însă, bibliotecarele responsabile de secţia de carte pentru copii şi cele care se ocupă de sala de lectură. Pe timpul verii, pragul bibliotecii mai este trecut de unii studenţi, care îşi pregătesc lucrările de absolvire, însă, în general, de atmosfera specială a bibliotecii judeţene se bucură foarte puţini. Vreo 70 de oameni pe zi, potrivit Geaninei Burcea, bibliotecar cu vechime şi cu un interes semnificativ pentru buna funcţionare a serviciilor oferite de instituţie. Aceasta crede că principalul motiv al declinului cărţilor este internetul şi e foarte posibil să aibă dreptate: “ În anul 2001, în momentul în care m-am angajat, pot să spun că aveam un număr foarte mare de utilizatori ai serviciilor de bibliotecă, raportat la ceea ce se întâmplă acum, dat fiind că pe vremea aceea internetul nu era  atât de accesibil şi oamenii căutau informaţia pe suport de hârtie. După ce Internetul a devenit accesibil, am constatat o scădere dramatică a numărului de utilizatori. Aş putea spune că perioada asta critică se situează în intervalul 2005 – 2010. În timp, din 2010 încoace, oamenii s-au lămurit că internetul nu distribuie neapărat informaţia corectă, şi automat, au fost nevoiţi să vină să solicite documente. La momentul acela, am reuşit să ne aducem înapoi o parte dintre cititori. Din 2012 încoace am reuşit să creştem numărul de cititori şi am ajuns la o constantă. Dacă ar fi să facem o medie, avem 150 de utilizatori ai bibliotecii, din care numai 70 sunt utilizatori de carte, iar restul sunt utilizatori de Biblionet. Faţă de acum 10 ani, numărul de utilizatori de carte a scăzut destul de mult, pentru că atunci numai la sala de lectură veneau peste 100 de cititori pe zi, dar dacă mă raportez şi la celelalte secţii, şi la împrumutul de carte cred că aş putea dubla această cifră. A fost mai rău de atât. În 2010 aveam în jur de 40 de utilizatori pe zi. În acest moment avem pe secţia de carte pentru adulţi cam 20 de utilizatori, pe secţia de carte pentru copii avem vreo 15 utilizatori pe zi, iar la sală vin cam 20 pe zi. 60% dintre utilizatori sunt bărbaţi.”

Bibliotecarul şi neputinţele lui

biblioteca1Cei mai mulţi dintre angajaţii Bibliotecii Judeţene “Marin Preda” se simt ca acasă la locul de muncă. Aplecaţi asupra cărţilor, ei îşi supraveghează fondul de carte cu un respect rar întâlnit în acest secol al vitezei, în care virtualul sufocă realitatea. De ani întregi, ei privesc neputincioşi la scăderea numărului de oameni devotaţi cuvântului scris şi animaţi de respectul pentru cărţi, încercând doar să găsească explicaţii. Pe care, de multe ori, le ţin doar pentru ei… La rândul lor, şi ei au început să fie tot mai puţini. Potrivit directorului instituţiei, Viorel Fota: “ până în 2008, numărul bibliotecarilor era de 13, iar acum mai avem 7 bibliotecari. Avem acum un post de scos la concurs în luna septembrie şi sperăm să scoatem două posturi  la anul. Dacă până în 2009, aveam 21 de salariaţi, acum avem numai 13.”

Despre absenţa librăriilor din municipiu, cei de la biblioteca judeţeană nu spun prea multe, dar intuiesc şi ei cauzele dezinteresului pentru lectură. Tot Viorel Fota a observat că după dispariţia ultimei librării, unii dintre consumatorii de carte au început să mai treacă pragul bibliotecii: “După desfiinţarea ultimei librării am constatat o creştere cu 20% a numărului de cititori. Acesta a fost paradoxul desfiinţării librăriilor.”

În contextul dat, bibliotecarii îşi privesc meseria ca pe o pasiune şi atât. Impresionant şi extrem de frumos rămâne faptul că mulţi dintre ei se bucură atunci când văd oameni interesaţi de cărţi şi sunt atât de dornici în a face ca informaţia de calitate să circule, încât de multe ori discută cu utilizatorii de carte şi fac tot posibilul să le achiziţioneze volumele de care au nevoie.  Însă, uneori, atunci când sunt singuri în secţia lor, bibliotecarii privesc cărţile din jur şi se întreabă unde s-au dus oamenii care se panicau la gândul că viaţa e prea scurtă pentru câte cărţi ar fi de citit…

One comment

  1. Apreciez foarte mult articolul. Nu stiu de ce nu s-a gasit o forma de a avea o librarie in oras. Nu se poate. Suntem capitala de judet, sunt aici licee si scoli gimnaziale cu sute si mii de copii. Poate Primaria ar putea sa rezolve ceva, poate ar putea subventiona ceva, nu stiu, dar fara librarie nu se poate. Am lucrat in invatamant 45 de ani dar ca acum pasivitate din partea tinerilor fata de carte nu am intalnit.
    Daca elevii si tinerii in general ar fi prietei ai cartilor am castiga urmatoarele;
    -nu am mai avea tineri la volan fara permis de conducere
    -nu ar mai fi gasiti tinerii la volan sub influenta bauturilor alcoolice
    -nu ar mai exista crime intre parinti si tineri
    -nu ar mai fi violuri
    Eu consider ca trebuie si constrangere in actul de educatie (nu forta fizica)! La fel cred ca este necesara si o educatie in randul parintilor!

Lasă un răspuns