18, august, 2017
Breaking News:

În judeţul fără librării, cărţile vechi zac uitate în depozitul Catedralei Alexandria

carti4Carmen Dumitrescu

Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că teleormănenii sunt desprinşi de valorile lor definitorii. De cele culturale, cel puţin… Şi tocmai de aceea, în judeţul fără librării, nu e nimeni dornic să investească în vederea amenajării unui depozit de carte veche şi a unor obiecte vechi, de patrimoniu, despre existenţa cărora nu doar că ar trebui să ştim, dar ar fi necesar să le şi respectăm. Probabil că puţini dintre teleormăneni ştiu că judeţul Teleorman are un trecut cultural, ce se reflectă în cărţi vechi şi obiecte de patrimoniu, toate de provenienţă ecleziastică şi că toate aceste comori culturale judeţene stau, nebăgate în seamă, în depozitul Catedralei Alexandria. Şi, nefiind bani pentru îmbunătăţirea condiţiilor de depozitare, toate aceste cărţi vechi şi icoane se deteriorează în timp, sub ochii neputincioşi ai celor care le înţeleg adevărata valoare.

Lipsa de fonduri – cea mai grea piatră de încercare

carti3Probabil că singura parte bună în toată povestea cărţilor vechi ale Teleormanului este aceea că Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Galaction Stângă, este un om foarte interesat de valorile culturale pe care acest judeţ le-a avut şi le are. Colecţionar dedicat şi iubitor al istoriei acestor locuri, Galaction Stângă ştie şi de ce e important depozitul de carte veche pentru judeţul lui, şi care sunt aspectele negative ale păstrării acestor obiecte de patrimoniu în condiţii improprii. Tocmai de aceea, acesta nu neagă faptul că obiectele de patrimoniu nu sunt tocmai bine conservate în depozitul de la Catedrala “Sfântul Alexandru”. Dar spune că totul depinde de bani. Şi nu sunt prea multe argumentele care să ne determine să-l contrazicem. Desigur, se fac eforturi în acest sens… Şi fondurile europene sunt doar una dintre soluţii. Dar e greu de înţeles de ce într-un judeţ al atâtor oameni bogaţi nu s-a găsit niciunul interesat să protejeze un patrimoniu cultural care este numai şi numai al Teleormanului. Astfel, potrivit Episcopului Alexandriei şi Teleormanului, banii ar simplica mult situaţia, doar că banii se găsesc mai greu decât bunăvoinţa: “Din păcate, nici toate depozitele n-au beneficiat de sprijin suficient pentru condiţii adecvate. De microclimat, în primul rând. Mai departe, trebuia să se facă o intervenţie de dezinsecţie şi deparazitare a cărţilor. Şi ele trebuiau să fie sterilizate, prin tratamente specifice. Dar erau necesari specialişti, substanţe, laboratoare… Şi toate astea costă… Noi am avut, de exemplu, o icoană expusă la Muzeul Satului, o icoană găsită la o mănăstire din Roşiorii de Vede care necesita restaurare. Şi am suportat cheltuiala restaurării la un atelier de restaurare din Craiova… Sigur, ar trebui toate, rând pe rând, să fie tratate. Desigur, atunci apare şi altă problemă: cele tratate ar trebui păstrate separat de cele netratate, ca să nu se contamineze. Şi atunci e necesar spaţiul.”

Povestea depozitelor de carte veche

carti5Înainte de anii ’90 s-a luat, se pare, iniţiativa ridicării unor obiecte cu valoare de patrimoniu din biserici şi mănăstiri, în ideea conservării lor în bune condiţii. La acel moment, s-a înfiinţat un astfel de centru de depozitare în fiecare judeţ din ţară şi responsabilii în materie au început să strângă icoane, dar şi cărţi bisericeşti, fără a avea alt criteriu, cu excepţia aceluia ca obiectul selectat să fie mai vechi de un anumit an de referinţă, în speţă, anul 1850. Potrivit Episcopului Alexandriei şi Teleormanului, Galaction Stângă, acest demers a avut şi părţi bune, dar şi părţi mai puţin bune: “Demersul viza protejarea unor obiecte care nu erau foarte bine păstrate la parohii şi nu viza, din păcate, numai obiectele care nu mai erau folosite în cult, ci, în general, obiectele de până la un anumit an. Cele mai vechi de anul respectiv trebuiau adunate în aceste depozite. Din această pricină au existat şi multe opoziţii la acest demers, pentru că mulţi preoţi, mai ales cei mai în vârstă, au refuzat să dea aceste obiecte sub diverse pretexte, crezând că ar fi o acţiune de a deposeda Biserica de aceste lucruri care urmau să fie distruse, nu păstrate. Demersul în sine a avut şi o parte bună şi o parte mai puţin bună. Partea bună a fost că într-adevăr la multe biserici aceste obiecte cu valoare patrimonială nu erau păstrate cum se cuvine nici ca mediu, dar nici ca securitate. Partea proastă era, însă, că aceste clădiri în care au fost depozitate n-au beneficiat de sprijinul material pentru a fi amenajate pentru astfel de depozite. Şi aşa s-a întâmplat că multe dintre aceste bunuri au fost, pur şi simplu, aruncate prin nişte încăperi, pentru că nu s-a mai ocupat nimeni de ele. Mi-aduc aminte că eram la Mănăstirea Crasna şi depozitul pe judeţul Prahova era la Mănăstirea Sinaia. Şi mai târziu, mergând la Sinaia pentru problemele administrative, Părintele Stareţ m-a luat să-mi arate depozitul în forma finală, după ce se investise pentru amenajarea lui din punct de vedere calitativ şi al condiţiilor de păstrare. Şi într-adevăr acolo se făcuse o investiţie. Erau condiţii foarte bune de păstrare. Cărţile erau aşezate pe rafturi numai orizontal şi fiecare era învelită în hârtie, icoanele la fel… Adică se investise în amenajarea spaţiului, în rafturile respective, dar şi în condiţiile de microclimat. Erau aparate de control a  umidităţii, de control a temperaturii, de securitate a incintei. Şi atunci într-adevăr, în anumite locuri, aceste obiecte de patrimoniu s-au putut păstra în bune condiţii. La noi la Teleorman, depozitul îl avem la Catedrala Episcopală. Condiţiile sunt modeste şi nu sunt chiar cele mai bune. Am făcut un demers de identificare sau de catalogare a  cărţilor existente în depozitul de la Alexandria şi există, în afară de inventarul propriu-zis, şi o evidenţă a cărţilor cu toate datele referitoare la tipografia de provenienţă şi aşa mai departe.

Comori culturale uitate la Catedrala “Sfântul Alexandru”

carti2Puţini ştiu că în curtea Catedralei “Sfântul Alexandru” din Alexandria se află un mic depozit de carte veche. Şi chiar dacă predomină cărţile în respectiva incintă, acolo pot fi văzute şi icoane extrem de vechi, peste care timpul şi-a pus amprenta, dar nu le-a ştirbit cu nimic frumuseţea. Dimpotrivă, timpul a dat valoare unor obiecte care, probabil, nu erau tocmai unicat la vremea în care erau folosite în cult. În depozit, miroase a vechi, a istorie şi a înţelepciune. Cu toate acestea, se pare că nimeni nu întreabă de cartea veche a Teleormanului, cu excepţia a unuia sau cel mult doi studenţi curioşi. Până la urmă, într-un judeţ în care cultura e o piatră de încercare, şi nu o piatră de temelie, e firesc să nu se facă investiţii în conservarea unei veritabile comori. De altfel, Episcopul Galaction Stângă admite că nici fonduri nu s-au găsit în acest scop, şi nici prea mulţi iubitori de valoare nu s-au arătat interesaţi să contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de depozitare a cărţilor şi icoanelor vechi ale Teleormanului: “Din păcate, noi n-am avut posibilităţi să investim în acest domeniu. Intenţionăm să amenajăm totuşi un spaţiu atât pentru obiectele din acest depozit, dar şi pentru alte obiecte care se mai găsesc pe la parohii şi care, nemaifiind folosite în cult, pot fi ridicate şi depozitate într-un spaţiu potrivit. Însă totul depinde de fonduri. Am iniţiat întocmirea unui proiect pe fonduri europene, sperăm ca proiectul să fie bine făcut şi să fie aprobat şi apoi să putem amenaja acest spaţiu, în care să aducem şi aceste piese, dar şi altele. La Catedrală avem icoane şi cărţi vechi. Nu ştiu pe deasupra nici numărul cărţilor, nici numărul icoanelor. ”

E drept că ne-am obişnuit să nu dăm prea mulţi bani pe cultură. Şi probabil, nici nu vom considera că e important faptul că la Catedrala Alexandria zac în uitare câteva sute de cărţi foarte vechi. Aşa că nimeni nu ne va blama pentru indiferenţă. Pentru că toată lumea va şti că numai un judeţ fără librării e capabil să-şi uite propria istoria, cărţile de rugăciune şi icoanele…

2 comments

  1. Colecția ar trebui digitalizată pentru a fi accesibilă oricui, acum și peste ani. E clar că hârtia nu va mai rezista mult în actualele condiții.

Lasă un răspuns