21, octombrie, 2017
Breaking News:

În căutarea vestigiilor arheologice ale unui județ care și-a uitat trecutul – Teleormanul, un altfel de Egipt…

asezari2 Carmen Dumitrescu

E foarte bine împământenită în Teleorman ideea că la noi nu este nimic de văzut. Turiștii potențiali sunt îndrumați către județele învecinate, deși noi avem în stăpânire mormântul lui Alexandru Dimitrie Ghica, casa copilăriei lui Constantin Noica, locul de baștină al lui Marin Preda, al lui Liviu Vasilică, al lui Gala Galaction, a lui Zaharia Stancu… Și, chiar mai mult decât atât, avem case boierești de o frumusețe ieșită din comun, care spun povestea unui trecut plin de opulență și bogăție. Iar dincolo de toate acestea, Teleormanul este zona din țară cu cea mai mare concentrare de așezări gumelnițene de tip tell, numărul lor depășind în prezent cifra de 40. Și asta nu poate fi trecut cu vederea. Nici de către turiști, dar mai ales de către noi, cei care habar nu avem că trecem pe lângă vestigii arheologice, pe lângă povești de istorie veche, care ne vorbesc despre sângele nostru, despre sensul nostru și despre tot ceea ce ar trebui să ne transforme într-o comunitate respectabilă. Facem efortul de a afla pentru dumneavoastră care sunt elementele de cultură, istorie și civilizație care ar trebui să trezească în noi toți mândria de a fi teleormăneni. Pentru că, dacă nu învățăm să fim mândri, în loc să ne ținem capetele plecate și frica în sân, vom fi condamnați la un viitor care nu va avea nimic să le spună copiilor noștri.

Egiptul din Teleorman

asezari5În mod surprinzător, vestigiile arheologice ale Teleormanului sunt foarte numeroase. Și chiar dacă nu sunt și impresionante, așa cum sunt cetățile Neamțului sau Hunedoarei, ele vorbesc despre un trecut fabulos, pe care ar trebui să facem efortul să-l înțelegem. În primul rând, ar trebui să știm că vestigiile arheologice din epoca neo-eneolitică, dar și din alte epoci pre și protoistorice sunt destul de frecvent întâlnite în zona Munteniei. În acest context, Teleormanul excelează. Preotul Ioan Spiru, a cărui mare pasiune a fost arheologia, afirma despre Teleorman, făcând o comparație cu țara faraonilor, că “dacă Egiptul este un dar al Nilului, Teleormanul arheologic este un dar al celor 16 cursuri de apă care îl străbat.” După cum spuneam, Teleormanul este remarcabil prin numărul mare de așezări gumelnițene de tip tell, acestea fiind concentrate în mai multe locuri din județ.

Goana după aur și frica de blesteme

asezari3Pentru nespecialiști, denumirea de așezare gumelnițeană nu spune prea multe. Arheologii pot face, însă, lumină pentru noi și astfel aflăm că așezările gumelnițene, cunoscute și sub denumirea de “măguri” sau “gorgane”s-au aflat în centrul unor legende care au înflăcărat imaginația oamenilor. Numite și “cetăți” construite de “jidovi” din pământ cărat cu poala, existența lor a fost pusă pe seama activității unor făpturi magice. De aceea, căutătorii de comori le-au găsit întotdeauna fascinante. Pe de altă parte, există teama că distrugerea unor astfel de sit-uri arheologice ar determina propagarea unui blestem asupra celui care ar comite gestul necugetat. Desigur, legenda n-a fost un impediment pentru comuniști, care le-au șters cu buldozerele de pe fața pământului, dar consecințele par a se văzut. De principiu, aceste așezări au fost considerate locuri de refugiu pentru haiduci sau pentru păstori, dar și sălașuri ale unor personaje fantastice. Primele așezări de tip tell au fost semnalate în Teleorman încă din secolul XIX, Cezar Bolliac menționând în anul 1869 existența așezărilor de la Alexandria și Calomfirești. Și alți arheologi au identificat prin jurul anului 1800 existența unor astfel de așezări la Beuca, Perii Broșteni, Siliștea Gumești, Conțești, Licuriciu, Săceni sau Sfințești. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Cezar Bolliac a întreprins o serie de cercetări arheologice în zona sudică a țării, interesat fiind mai ales de linia Dunării la Giurgiu, Zimnicea, Turnu Măgurele, Celei, Turnu Severin, dar și stațiuni din sudul Dunării, precum Șiștov sau Nikopole. Preocuparea lui fundamentală a rămas, totuși, zona Teleormanului, pe care a cercetat-o amănunțit, prin prisma antichităților pre-romane pe care le-a aflat aici. Din timpul călătoriei din anul 1869 datează, se pare, și prima semnalare a unei cetăți preistorice din apropierea Alexandriei, cunoscută sub numele de Gorgan, care fusese deja prădată de căutătorii de comori, având o groapă mare în centru. La momentul acela, Bolliac a găsit pe movilă doar ceva olărie dacică, fără a merge mai departe cu cercetările, din lipsa resurselor umane și a timpului. În anul 1993 au început săpăturile arheologice la Vitănești, în punctul cunoscut sub numele de Măgurice. La momentul acela, Măguricea era arată de către săteni, distrugându-se vestigii de circa 6000 de ani. De atunci și până acum, săpăturile au continuat anual, până s-au putut trage unele concluzii despre respectiva așezare. S-au găsit acolo unelte confecționate din silex, corn, os, piatră, cupru, dar și râșnițe din piatră pentru măcinarea cerealelor sau greutăți pentru războiul de țesut.

 O istorie măturată cu plugul și buldozerul

asezari4Pentru că vestigiile arheologice ale Teleormanului nu sunt aparent impresionante, ele au stat pradă distrugerii celor care, din ignoranță sau din interes, au șters de pe fața pământului file de istorie vechi de peste 6000 de ani. Așezările de tip tell vorbesc despre o civilizație incredibilă, în care stuful, lutul, paiele și lemnul erau materia primă a vieții. Ele vorbesc despre daci. Despre strămoși. Despre trecut. Dar pentru că nimeni n-a găsit mijloace de a le proteja, aceste vestigii au fost prădate de căutătorii de comori. Altele au fost măturate de buldozerele comuniste care pregăteau socialismul victorios. Restul au fost arate din ignoranța și neștiința oamenilor care populează acum ținuturile acestea. De aceea, n-ar trebui să ne mire faptul că nu mai știm nimic despre frumusețea istoriei județului nostru, deși el este cunoscut în lumea întreagă drept “Raiul Măgurilor”.

Lasă un răspuns