20, noiembrie, 2017
Breaking News:

George Stanca: “ Invidia oamenilor din alte județe este foarte mare pentru atașamentul teleormănenilor la unele idei socialiste”

george stanca1Carmen Dumitrescu

George Stanca este un jurnalist care nu are nevoie de prezentări. Scrisorile lui din ziarul Click sunt citite în fiecare zi de mii de oameni iar opiniile lui sunt fundamentate pe un pesimism aproape maladiv, la care nu-și dorește să renunțe. Și pentru că este un jurnalist cu vechime, specializat în istoria presei, ne-am dorit să aflăm de la acesta care  sunt concluziile pe care le-a tras, de-a lungul vremii, despre presa autohtonă și despre raporturile acesteia cu puterea politică. George Stanca ne-a vorbit, cu același pesimism caracteristic, despre lipsa de putere a jurnalistului, despre lipsa lui de verticalitate și despre teleormăneni, în ipostaza lor de cei mai buni votanți români. Un interviu care merită citit numai de dragul de a vedea cum privește un ochi obiectiv acest județ angrenat într-o mentalitate comunistă, la care nu vrea să renunțe nici în ruptul capului… Și nu pentru că propaganda e de calitate, ci pentru că oamenii rămân, orice le-ai face, săraci și neinformați…

R. Sunteți un jurnalist cu vechime. Dacă ar fi să trageți acum niște concluzii privitoare la presa din România, care ar fi acelea?

George Stanca: În primul rând, eu nu aș sfătui pe nimeni să devină jurnalist în România. Pentru că în acest moment, în care discutăm, această meserie nu prea mai există. La ora asta, această meserie, ca importanță în viața țării, s-a transformat în niște servicii comandate. Meseria de jurnalist s-a transformat într-un soi de serviciu comandat. Ori că este în serviciul unor servicii, ori  este în serviciul unor politicieni. Jurnalistul pur, ca să nu zic neutru, este ca specie, pe cale de dispariție, La ora asta, toți cei care lucrează în presă sunt agenți. Agenți de propagandă sau agenți de interese. Este suma definitorie a meseriei de jurnalist azi. Eu sper  să trăim vremuri mai bune în care jurnalismul se va întoarce la ceea ce a fost până în 1944.  Întâmplarea face că sunt doctor în istoria presei și știu exact cum a fost presa interbelică. Măcar ăsta să ne fie idealul…Toți sunt propagandiști. Cei care nu sunt în Servicii, sunt propagandiști. Care, înseamnă, la urma urmei, tot aia. Adică este o luptă a unor sfere de interese. La ora aceasta, după părerea mea, avem de-a face cu cea mai deformată presă din istoria presei românești. Mă veți întreba dacă mi-a plăcut presa comunistă. Nu, nu mi-a plăcut! Știți de ce? Pentru că n-o citeam… Era ilizibilă… Era inoperantă și uneori caricaturizată. Aia te amuza. Nu mai avea niciun pic de vlagă și nicio forță persuasivă… Pe când acum sunt destui fraieri care se uită numai la un post de televiziune și gândesc așa cum li se spune acolo.

R. Deci nu putem vorbi despre libertate în presă?

G.S. Nu. Eu nu cred că mai putem vorbi despre presă… Presa literară, câtă mai e, este o glumiță. Mi-a zis cineva: “Băi, tu ești mare scriitor și te apuci să scrii în Click?” Dar ia gândiți-vă că acolo scriu scrisorile mele celebre, pentru că ziarul ăla are cel mai tare tiraj din România. Dacă le scriam în România Literară, cine le citea?

R. Credeți că educați publicul?

G.S. Eu acolo fac mai mult: duc un război împotriva tabloidizării într-un tabloid.  Pentru că unde poți ataca cel mai bine tabloidizarea dacă nu la ea acasă? Eu acolo, din cel puțin șase articole pe săptămână, în trei înjur tabloidizarea. Și mai ales pocelile astea… Războaiele astea făcute pentru proști și imbecili… Nici măcar nu se mai face efortul de a se găsi alte subiecte ca să se satisfacă dorința de sânge și bârfă pentru coafeze, frizerițe și alte gâsculițe.

R. Vă văd pesimist și neîncrezător în capacitatea publicului de discerne între calitate și non-valoare… Atunci ce viitor mai avem, ca țară?

G.S. Fiecare țară are presa pe care o merită. De aici derivă tot. Și președintele meu de bloc îl merit, pentru că eu l-am ales. Iar viitorul țării… eu nici nu-l mai văd. Aici las gluma la o parte. Una este că ne așteaptă un război dinspre Răsărit și eu când văd inconștiența politicienilor mă înfior, pentru că e ca și cum ai permite unui copil orb și surdo-mut să se joace cu focul și alta este că poporul ăsta nu-și mai aparține. Prin diverse mijloace nu-și mai aparține: nici ca proprietar al propriilor pământuri, nici ca proprietar al propriilor opinii. Și nu știu ce e mai grav. Eu de aia zic că această țară nu are viitor. Mi-ar părea rău să fac un pariu și să câștig, dar eu cred că miracolul acestui popor nu mai există. Eu sunt foarte pesimist. Chiar m-aș duce să mor pentru câteva sute de ani și să mă întorc într-o altă Românie.

R. Sunteți legat de Teleorman, prin prieteni, prin oameni dragi. Despre mediul politic de aici v-ați făcut vreo părere?

Vin întotdeauna cu osârdie în Teleorman, ca într-un templu, pentru că aici se află una dintre zeitățile politicii românești, domnul Dragnea… Și aici mă opresc (râde).

R. Ați vorbit despre nivelul cititorului român. Credeți că teleormăneanul e diferit?

Cred că teleormănenii sunt cei mai buni votanți din România…

R. Da, votează și morți…

G.S. Dumneavoastră ați spus-o… Eu am văzut în ultimele rezultate  ale alegerilor și am observat că invidia oamenilor din celelalte județe este foarte mare pentru atașamentul populației băștinașe la unele idei socialiste, la care și eu am aderat când aveam 18 ani și eram utecist… Cred că forța de persuasiune a politicienilor de aici e foarte mare iar mijloacele lor de convingere sunt foarte ferme. Aparatul de propagandă al partidului local funcționează perfect.

R. Și probabil și sărăcirea populației e tot un instrument de persuasiune…

G.S. Nu, ăla e un instrument de susținere a propagandei. Una e omul normal și alta este votantul cu foamea în gât. Pe mine, ce e în politica românească mă lasă rece. Nu mă mai privește. Eu mă simt bine așa… Când am avut opțiuni, am avut opțiuni clare. Eu în presă n-am mințit niciodată…

One comment

  1. A vorbit si fomistul asta,hai ca l-ai pupat in cur pe liviu dragnea,ti-ai facut rost de lemne pt iarna,sau stai la bloc!

Lasă un răspuns