17, noiembrie, 2018
Breaking News:

Florinel, paznicul suprem! Prefectul de Teleorman păzește Prefectura… de jurnaliști. Nelegal!

 Monica Vasilescu

– piesă reală în două acte –

Într-o lume normală, activitatea de jurnalist nu se poate desfășura fără contactul permanent cu instituțiile statului. Dar când funcționarea deconcentratelor are serioase derapaje și incompetență profesională plus birocrație dusă la extrem (pentru unii), acest contact este unul defect.

În România, mai cu seamă în Teleormanul care nu-și revine din comunism, politrucii au încălecat statul, iar mârlănia politică a confiscat la propriu instituțiile publice. Și avem un caz concret: Florinel Dumitrescu. Deși legea îl definește ca fiind înalt funcționar public, prefectul de Teleoman nu este decât un mic Florinel venit fără prea mare tam-tam în galeria marionetelor PSD (cu buzele neabrazive și coloana flexibilă) și a uzurpat calitatea de reprezentant al guvernului în teritoriu (ne referim la o situație ideală de guvernare, că la o așa Viorică… așa Florinel). Nelegal!

”Nu este nicio problemă, este decât de comunicare”

Joi, 18 octombrie, ora 09.30, jurnaliștii ziarului Liber în Teleorman, subsemnatele Carmen Dumitrescu și Monica Vasilescu, am pășit cu încredere la ușa Prefecturii Teleorman pentru a participa la ședința extraordinară organizată cu ocazia unui nou caz de pestă porcină depistat în județ. Încrederea a fost zdruncinată încă de la intrarea în instituție, acolo unde un jandar(m) ne-a restricționat accesul pe motivul lipsei acreditării. Întrucât am sesizat nechestionarea altor reprezentanți mass-media la trecerea pragului instituției pe care o considerăm respectabilă delimitându-ne de actuala conducere, am cerut o întrevedere cu prefectul, despre care știam că păzește bine, dar nu că se comportă precum un comunist. După circa jumătate de oră de stat pe la uși, ne-a primit într-un birou directorul de cabinet al acestuia, despre care nu aveam cunoștință că ocupă această funcție. Cu o voce suavă și atitudine în defensivă, domnia sa ne-a informat că restricția se datorează simplului fapt că nu avem acreditare, în ciuda faptului că am primit invitație la această ședință (foto)?! În plus, deținem legitimațiile care atestă calitatea (sau defectul) de lucrător în presă de la mai multe instituții mass-media. ”Faptul este consumat, ne-a anunțat acesta, în vreme ce ne întindea două cafele și hârtiile pentru a face o cerere de acreditare. În timp ce acesta ne explica domol că nu se află la serviciu o anume Ana, care ocupă funcția de purtător de cuvânt al Prefecturii, a intrat pe ușă prefectul-paznic Florinel Dumitrescu, pe care îl vom numi doar așa, ca urmare a demonstrației solide a faptului că la asta se pricepe cel mai bine, la pază. ”De ce nu ați venit în sală”, ne întreabă, ușor prefăcut, prefectul-paznic, deși fusese înștiințat de jandar(m) despre revolta noastră. ”Nu aveți acreditare”, ne-a replicat și acesta, cu toate că tot el a spus că a vrut să cheme toată presa la ședința despre ”situația ciudată” a porcilor morți, așa cum a fost definită de Florinel pesta porcină descoperită în Teleorman. ”Nu este nicio problemă, este decât de comunicare”, ne-a mai spus, cât se poate de greșit, prefectul-paznic. Și am completat cererea magică la care vom primi răspuns afirmativ sau negativ în termen legal, după care am părăsit instituția revendicată de prefectul-paznic pe persoană fizică și am postat înregistrarea audio (pe care am făcut-o fără acceptul părților) pe youtube pentru a putea auzi toată lumea interesată cum este încălcat dreptul la informare într-o instituție publică importantă. Nelegal!

”Cu această atitudine nu aveți de câștigat în viață”

Nu a trecut mult timp și, printr-un apel telefonic, directorul de cabinet al prefectului-paznic, al cărui nume nu l-am reținut și nici nu ne-am străduit să-l aflăm, ne-a anunțat că nu am semnat și ștampilat cererea (rugăm a se pronunța cu accent), cu toate că ștampila nu mai este obligatorie potrivit unei ordonanțe care a intrat în vigoare în iulie 2017. În sfârșit, cum nici noi nu am respectat în totalitate normele de bună cuviință, ridicând sonorul vocii și înregistrând discuția fără acord, nu ne mai poticnim în legi. Ne-am dus, din nou, să ștampilăm, numai că directorul de cabinet nu era la muncă (ne avertizase, înainte, să-l sunăm, deoarece mai freacă țiparul în timpul programului și s-ar putea să nu fie la birou). Apărut din afara instituției, domnul și-a schimbat atitudinea prietenoasă de la început și ne-a făcut mustrări referitoare la înregistrarea publicată. I-am spus să acționeze în consecință, recunoscându-ne fapta, mizând și noi, la rândul nostru, pe o plângere penală pe numele prefectului-paznic pentru interzicerea accesului presei în instituția publică pe care, din întâmplare, o conduce. Dinte pentru dinte. La final, domnul care a fost orientat în viață, în sensul că simpatizează cu PSD (dar nu este membru de partid că nu are voie) ne-a sfătuit că nu avem comportarea potrivită și ne-a spus aproape ca la psd: ”cu această atitudine nu aveți de câștigat în viață”, principiu după care se ghidează dânsul, probabil, că a fi subalternul lui Florinel e, într-adevăr, de fală.

Ce e legal

Și cum pușii în funcții de soi mai de Doamne-ajută sunt tot mai rari prin instituțiile publice, ne uităm la lege. Conform LEGII nr.52 din 21 ianuarie 2003, art 3, pct i) şedinţă publică – şedinţa desfăşurată în cadrul autorităţilor administraţiei publice şi la care are acces orice persoană interesată. Punctul e) obligaţia de transparenţă – obligaţia autorităţilor administraţiei publice de a informa şi de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative, de a permite accesul la luarea deciziilor administrative şi la minutele şedinţelor publice; (4) Ordinea de precădere nu poate limita accesul massmedia la şedinţele publice. Legal!

Dar cam atât. Nu vom intra în fracturile de logică ale unei invitații care s-a lăsat cu ușa închisă-n nas și înțelegem că locul de muncă al domnului prefect Florinel Dumitrescu este, tradiţional, la pază. Am îndurat închinările repetate ale celor care treceau și ne vedeau sinistrate în holul Prefecturii Teleorman, ne-am muşcat buzele pentru a rămâne serioase și ne-am resemnat că după atâția ani de conducere PSD în Teleorman astfel de oameni sunt singura emanaţie pură a societăţii teleormănene. Vorba aia: fericiţi cei pesediști cu duhul, căci a lor va fi împărăţia administraţiei publice locale!

Ascultați aici înregistrarea audio realizată fără permisiune.

 

Lasă un răspuns