13, decembrie, 2017
Breaking News:

Flacăra lui Costi Marin s-a stins astăzi definitiv, după mai bine de cinci ani de luptă

costiCarmen Dumitrescu

Costi Marin ne-a fost prieten de la distanță. Ultima oară când l-am întâlnit avea zâmbetul pe buze. De fapt, Costi a fost unul dintre puținii oameni pe care i-am cunoscut, capabil să zâmbească frumos, în ciuda suferinței cumplite prin care trecea de mai bine de 5 ani. La doar 26 de ani, Costi a învățat să trăiască, în urma unui accident stupid, cu o afecțiune îngrozitoare ce poartă numele de tetraplezie. Și în ciuda faptului că nu mai putea merge, nu se mai putea mișca după bunul plac și nu mai putea vorbi normal, Costi n-a uitat niciodată să se bucure de viață. Chiar dacă viața lui a început să fie, dintr-un punct încolo, o boală, iar casa lui un spital.

Căci Costi a locuit practic în ultimii săi ani de viață într-o rezervă a Spitalului Orășenesc din Videle. Orice discuție cu el era o bucurie, căci omul acesta nu vedea niciodată drama lui ca pe un capăt de drum, ci ca pe o provocare, în care speranța îi era singurul far călăuzitor. Privirea lui caldă, senină și sinceră a reușit să lase urme adânci în sufletele multora dintre cei care l-au cunoscut. Și, în ciuda faptului că a locuit în spital, Costi a avut mulți prieteni. Pe Alexandru, unul dintre ei, el l-a determinat să urmeze cursurile unei școli de asistenți medicali, pentru că prietenii au mereu grijă unii de alții. Cu câteva ore în urmă, Costi a plecat dintre noi. Somnul cel mai adânc l-a găsit la spitalul Colentina din București, vegheat fiind de părintele Marian Ene, care i-a fost mereu alături pe parcursul lungii lui încercări.

A plecat dintre noi un om frumos, care ne-a dat o lecție de curaj și determinare. Care ne-a amintit că suntem trecători, dar că până la momentul trecerii, avem responsabilitatea de a lupta pentru viață și pentru frumusețea ei. Flacăra lui Costi a ars puternic și a luminat mult în jur. Astăzi, când ea s-a stins, noi ne simțim cu toții mai triști, mai întunecați și mai resemnați. Chiar dacă știm că spiritele frumoase nu pleacă niciodată cu adevărat dintre noi și că le putem păstra vii amintindu-ne de ele.

Să te odihnești în pace, Costi!

 

Lasă un răspuns