13, decembrie, 2017
Breaking News:

Eugen Jieanu: “Lipitul de afişe în politică nu poate fi o virtute”

Carmen Dumitrescu
jieanuE adevărat că scena politică a ultimilor ani a fost populată cu numeroase personaje pestriţe şi lipsite de noţiuni politice elementare. În trecutul politic nu foarte îndepărtat al judeţului Teleorman a existat, însă, printre alţii de talia lui, un politician atipic, care n-a privit niciodată politica prin prisma ambiţiilor personale. Un politician care nu s-a lăsat legat şi nici constrâns de nimeni, astfel că a spus “Stop Joc!” ori de câte ori a simţit că nu-şi mai găseşte locul şi menirea în culisele politicii. De aceea, Eugen Jieanu, căci despre el vorbim, a învăţat din fiecare experienţă trăită în politica judeţeană nişte lecţii, pe care oricine e interesat de o carieră în domeniu ar trebui cel puţin să le asculte. Nu de alta, dar pe termen lung, în politică rămân esenţele tari şi oamenii care practică politica ca pe o pasiune, nu în baza vreunui interes vremelnic. Cu puţin timp în urmă, Eugen Jieanu a revenit pe baricadele politicii judeţene, considerând că poate face parte din echipa Opoziţiei într-un moment cheie din evoluţia ei. Dacă va reuşi sau nu, dacă va avea sau nu pe cine să înveţe regulile politicii curate şi onorabile, asta e încă greu de anticipat. Rămâne cert, însă, faptul că oameni ca Eugen Jieanu pot da lumii politice o notă de demnitate. Şi pentru că perspectivele apariţiei unui alt Jieanu în politica teleormăneană sunt puţine, am încercat să aflăm noi pentru proaspeţii oameni politici ai judeţului care sunt lecţiile pe care un politician adevărat trebuie să le interiorizeze pentru a rămâne în vârful ierarhiei cât mai mult timp.
R. La momentul acesta, când mai încercaţi o dată experienţa politicii, puteţi să descrieţi ceea ce vedeţi în jurul dumneavoastră dintr-o perspectivă obiectivă? Cum arată mediul politic din Teleorman din punctul dumneavoastră de vedere?
E.J. Mai încerc o dată dintr-un anume spirit de echipă pe care eu, în general, îl am… Mie îmi place să lucrez în echipă. În rest, am serioase îndoieli cu privire la compatibilitatea mea cu vremurile politice pe care le trăim.
R. De ce simţiţi că e vorba despre o incompatibilitate?
E.J. Eu n-am o parte umanistă în construcţia mea. Sunt mult mai realist şi îmi place să lucrez pe sisteme de valori şi sisteme de referinţă. Ori, care sunt valorile şi care este sistemul de referinţă în care eu m-aş putea regăsi pe scena asta politică?
R. Mi-aţi spus, la un moment dat, că dumneavoastră nu v-aţi dorit să obţineţi nimic din politică. Credeţi că a fost o eroare că nu aţi urmărit niciodată şi avantaje personale?
E.J. Da. Sau cel puţin aşa mi s-a transmis în mod indirect, că neavând un obiectiv personal în politică devii ciudat pentru ceilalţi. Cum să faci o astfel de activitate fără să ţinteşti un obiectiv personal, fără să câştigi ceva? Or, din punctul acesta de vedere poţi fi tratat de ceilalţi ca fiind un naiv, lucrând numai în baza gândului că poţi face bine societăţii, că poţi prin efortul tău susţinut şi dezinteresat să o ridici. Nu mi s-a părut niciodată normal să ocupi o poziţie dacă nu eşti în stare să exerciţi funcţia aceea sau nu ai nimic de spus când ajungi acolo. Eu ştiu că atunci când îţi doreşti ceva trebuie să ştii deja ce ai de făcut atunci când îl atingi. Tu te duci acolo ca să poţi da ceva societăţii, nu ca să iei ceva. Şi nu e suficient să lipeşti afişe sau să îţi iei pietre în cap pe stradă în lupta cu alţi simpatizanţi ai altor partide politice. Eu cred că astea nu sunt merite. Lipitul de afişe în politică nu poate fi o virtute. Din punctul ăsta de vedere eu cred că nu corespund. Politica teleormăneană a devenit destul de materialistă în ultimii ani. În general, oamenii intră în politică, îşi fac o balanţă economică, ca într-o afacere, ceea ce nu mi se potriveşte mie.
R. Cum vedeţi echilibrul de forţe dintre Opoziţie şi Putere în Teleorman?
E.J. Teleormanul cred că este atipic pentru politica românească. În primul rând, aici oamenii au ajuns într-o zonă foarte periculoasă. Involuţia asta economică a judeţului din ultimii ani a dus la un nivel scăzut al vieţii şi, odată ajuns la acest nivel, e greu să mai judeci şi să alegi în mod corect calea de urmat, pentru că în fiecare zi ai presiunea existenţei, a familiei, a problemelor de zi cu zi care vin peste tine şi te bucuri la orice mic avantaj pe care ţi-l poate oferi sistemul. Mulţi consideră că a fost proiectat să se întâmple aşa. Mi-e greu să cred… Oarecum, a fost facil pentru oamenii politici. Pentru cei care s-au instalat la putere, şi nu comentăm cum, a fost uşor să-şi păstreze privilegiile.
R. S-ar putea spune că în ultima vreme se remarcă o schimbare a garniturii liderilor politici în Teleorman. Şi nu numai… Niţulescu, Dragnea şi cei din jurul lor s-au cam schimbat şi vine acum din spate o nouă generaţie de politicieni. Credeţi că aceştia sunt diferiţi de vechii lideri?
E.J. Eu nu spun că sunt buni sau răi, dar am senzaţia că mulţi dintre ei nu au chemare pentru funcţile pe care le ocupă.
R. Şi atunci de ce credeţi că le acceptă?
E.J. Păi… ca toate persoanele care nu-şi evaluează bine abilităţile, mulţi acceptă. Dar poate că mulţi se încadrează într-o notă generală a majorităţii şi atunci consideră că e foarte bine să ajungă acolo. Din punctul meu de vedere, calitatea oamenilor din politică a scăzut foarte mult şi, invariabil, calitatea oamenilor care ocupă funcţii. Funcţionează legea majorităţii! Dacă majoritatea are un grad de educaţie mediu sau sub mediu, şi liderii vor fi la fel. E o lege a democraţiei, care funcţionează fără să poţi să influenţezi prea mult. Eu recunosc că am încercat să influenţez de fiecare dată aritmetica asta, dar nu mi-a ieşit… În plus, cred că e bine ca oricine ocupă o funcţie publică să-şi stabilească obiective. Obiective pe care, dacă nu le atinge, să-l determine să se dea la o parte. Lucru pe care eu l-am făcut. Nu ştiu cât a fost de sănătos, dar eu trebuia să mă împac cu mine. Pentru că eu consider că şi în condiţiile actuale, un om implicat în politică trebuie să aibă onoare. Mi se pare degradant să faci politică la un anumit nivel şi să nu ai onoare.
R. Acum vă aflaţi în baricada Opoziţiei. Ce şanse daţi Opoziţiei teleormănene să se afirme pe scena politică?
E.J. Dacă ar fi să judecăm matematic, sunt şanse să se schimbe culoarea politică a judeţului. E clar că în spatele matematicii nu pot sta decât lucrurile exacte: un proiect, un scop şi un program cu paşi ca să ajungi la acel obiectiv.
R. Oameni care să aplice acest proiect există?
E.J. Lucrăm la subiectul acesta….
R. Credeţi că Niţulescu şi Dragnea au fost într-adevăr cele mai mari rele care se puteau întâmpla în judeţul acesta? Pentru că aşa sunt catalogaţi cei doi, în funcţie de baricada de care aparţine emiţătorul opiniei. Credeţi că au fost relele cardinale?
E.J. Depinde despre ce moment discutăm. Ei reprezintă exact ce şi-au dorit în anumite momente majoritatea votanţilor. Ei au fost şi buni pentru comunitate, atunci când au reprezentat momentele schimbării. Când a intrat Niţulescu în politică, a venit în Primăria Alexandria după o lungă perioadă de inactivitate şi viziune a instituţiei. Liviu Dragnea a venit ca şi prefect într-un moment în care într-adevăr se punea problema să începem marile proiecte şi poate că aveau nevoie instituţiile de oameni dinamici, cu scopuri bine definite. Eu cred că au devenit răi pentru judeţ atunci când au descoperit că e foarte facil să fii lider într-un judeţ al prea multor oameni caracterizaţi de servilism. Când au conştientizat că e uşor, au început să abuzeze şi au construit structuri pe care să le poată conduce uşor. Acum nu vreau să fiu rău, dar e o zicală care pretinde că pe proşti îi conduci uşor, dar cu proştii nu ajungi departe.

Lasă un răspuns