21, septembrie, 2018
Breaking News:

Drăguşin: “Fetele au crescut fără mine, soţia şi ea cred că a suferit pentru puţinul timp pe care l-am petrecut împreună. Dar eu zic că sacrificiul a meritat.”

dragusinCarmen Dumitrescu

Când era mic, voia să devină șofer de autobuz. Timpul a trecut și perspectivele lui Victor Drăgușin, cel care urma să ajungă primarul Alexandriei, s-au tot modificat, însă drumul a devenit, la un moment dat, clar și drept pentru el, politica devenindu-i preocuparea principală și satisfacția ultimă. De altfel, acum, când se gândeşte la toate sacrificiile şi renunţările asumate, crede că totul a meritat şi că bucuria de a fi acum un etalon în politica judeţeană compensează fiecare minut petrecut departe de cei dragi. Despre partid şi oamenii partidului, Drăguşin se fereşte să discute foarte mult. Până la urmă, politica e o misiune individuală care nu se poate concretiza decât cu sprijinul unei echipe, aşa că propriul parcurs profesional i se pare un subiect mai interesant de conversaţie. Cu aceeaşi amabilitate care l-a consacrat, primarul Alexandriei ne-a dat acces în intimitatea gândurilor sale despre sine  şi astfel am aflat că politica funcţionează după alte reguli decât cele perpetuate de morala comună, că adevărul e mereu undeva la mijloc şi că motivaţia de a candida penbtru o funcţie publică poate fi, uneori, şi aceea de a face bine celor din jur. Pentru că binele făcut, ţi se întoarce înzecit. Pentru a-l descoperi pe omul Victor Drăguşin, l-am provocat la o discuţie sinceră. Şi am obţinut imaginea unui om care a înţeles cât de mult contează puterea sacrificiului în drumul către succes.

De la şofer la politician n-a fost decât un pas: medicina

Când era foarte mic, copilul Victor era pasionat de maşini. De altfel, pentru că familia lui avea maşină, şi-a propus la vremea aceea ca atunci când va creşte să devină şofer de autobuz, având credinţa că toate rudele lui se bucură la fel de mult ca şi el de drumul cu maşina. Mai târziu, priorităţile s-au schimbat şi dorinţele adolescentului Victor au început să fie ceva mai complicate, astfel că în liceu, actualul primar al Alexandriei visa că va deveni medic. A renunţat şi la visul acesta, din motive de sensibilitate, astfel că a dat la Politehnică şi s-a orientat către politică, considerând dintotdeauna că numai fiind activ în plan public poţi aduce schimbări în viaţa celor dragi: “Când eram foarte mic, îmi doream să devin șofer de autobuz, ca să pot să-mi plimb neamurile cu mașina. Am avut șansa ca părinții să aibă mașină și îmi era drag să merg cu mașina. În liceu am vrut să fac medicina și am și studiat doi ani de zile în acest sens. Mi-a plăcut foarte mult să studiez felul în care funcționează organismul uman, pentru că, până la urmă, organismul uman este o mașinărie. În clasa a XI-a am renunțat. Dar cred că eram în stare să dau tratamente la boli simple, la răceli, etc… Mi-am dat totuși seama că nu am o înclinație spre a lucra cu sânge, nu am o mare stare de bine atunci când văd sânge. Apoi m-am pregătit pentru Politehnică. Oricum, științele exacte mi-au plăcut mai mult. În anul 1992 m-am înscris în FSN. Nu m-a chemat nimeni de la partid și în 1995 m-am reînscris în PDSR, era Titi Stuparu președinte. Eu am înțeles întotdeauna că dacă vrei să faci ceva pentru cei apropiați trebuie să fii parte a unui partid. Când privești din afară, ești spectactor.”

“Cu cât te duci mai sus pe o scară politico-administrativă, cu atât compromisurile sunt mai mari”

Drăguşin a înţeles  la momentul potrivit că lupta vine la pachet cu sacrificii, dar şi cu satisfacţii. Aşa că, fiind un carierist convins, şi-a propus să treacă peste toate pentru a-şi vedea visul cu ochii. Şi i-a ieşit. Chiar dacă acum poate admite şi faptul că a avut nu doar ambiţie şi putere de luptă, ci şi noroc: “Am avut și șansă. Pentru că în 1996 a intrat partidul în Opoziție, noi eram vreo 15 inși pe la partid, mi-aduc aminte că nu eram nici 25 ca să facem Comitetul Municipal. Atunci m-au ales secretar al organizației și am început să mă gândesc serios la ceea ce înseamnă viață politică. După atâția ani de politică am învățat că politica este arta de a face posibil ceea ce este necesar. Că rațiunile în politică nu se suprapun cu principiile logicii civile sau a moralității, că se poate face politică și fără să faci prea multe compromisuri. Depinde ce își dorești și la ce nivel vrei să ajungi și crezi că poți să reziști. Cu cât te duci mai sus pe o scară politico-administrativă, cu atât compromisurile sunt mai mari. Eu am stabilit că acesta este nivelul maxim pe care pot să-l suport fără să mă îmbolnăvesc. ”

 

“Dacă faci bine în viaţă, binele făcut ţi se întoarce înzecit”

Timpul i-a demonstrat că e important să creadă în scopurile sale. Şi, de aceea, primarul Drăguşin asimilează fericirea cu starea pe care ţi-o conferă atingerea unei ţinte. Ambiţia pare să-i fie principala calitate, pentru că speră într-un viitor îndelungat la Primăria Alexandria, dar şi la o eventuală prezenţă în Parlamentul României, mai târziu. Nu visează la pensioe. De altfel, crede că nu există ieşire la pensie din viaţa politică:“Fericirea e o stare de spirit, rezultată din atingerea unei ţinte. Nu ştiu dacă pe fondul faptului că sunt credincios spun asta, dar am un principiu: dacă faci bine în viaţă, binele făcut ţi se întoarce înzecit. Sigur că poţi face bine şi când eşti un om obişnuit, dar în momentul în care deţii nişte pârghii, atunci poţi să faci mult mai mult bine. În sufletul meu, eu cred că binele pe care îl fac se întoarce asupra mea şi a familiei mele. Dar sunt momente în care mă simt fericit, atunci când văd că cei din jurul meu sunt fericiţi. Cred că e cea mai plăcută formă de fericire să te bucuri de bucuria altuia. M-a ferit Dumnezeu de nenorociri în viaţa de familie, dar au fost şi multe neajunsuri. Fetele au crescut fără mine, soţia şi ea cred că a suferit pentru puţinul timp pe care l-am petrecut împreună. Dar eu zic că sacrificiul a meritat. Să nu vă imaginaţi că a fi primar înseamnă numai muncă. Ai şi o stare de bine în societate, te bucuri de recunoaştere, ţi-e mângâiat orgoliul… Sunt nişte stări pentru care merită să faci sacrificii. Nu poţi să faci bine două lucruri. De fapt, în politică răzbaţi dacă reuşeşti să îţi convingi anturajul apropiat politic. Totul e să convingi că ai idei şi că îi poţi reprezenta pe care care te cunosc. Nu ştiu dacă o să mă retrag vreodată din viaţa politică. În politică nu există ieşire la pensie. Caut de obicei, mijloace prin care să mă desprind de viaţa asta tumultuoasă, aşa că în timpul liber merg la pescuit, citesc sau ascult jazz. Ceea ce îmi propun cu siguranţă e să termin ceea ce am început şi este o perioadă extrem de propice. Poate mai târziu se va pune problema de a reprezenta judeţul şi la nivel central, în Parlament, dar asta probabil se va întâmpla mai târziu. Nu numai funcţia de primar este calea cea mai bună de a fi util. Sunt multe altele. Chiar şi la nivel de director de deconcentrate. În administraţia publică trebuie să fii autoritar, aşa că atunci când e cazul, strâng şurubul. De regulă, nu încerc să nasc o stare de lucru sub presiune, deşi mulţi salariaţi de aici din primărie apreciază dacă stau cu biciul. Cred că e cazul să se respecte nişte reguli şi eu asta cer şi angajaţilor din subordinea mea, şi cetăţenilor. ”

Lasă un răspuns