20, noiembrie, 2017
Breaking News:

Dragnea le-a rezolvat pe toate. I-au mai rămas reflectoarele de la Casa de Cultură…

dragneaCarmen Dumitrescu
Deşi mai puţin carismatic decât îl cunoşteam, Dragnea a urcat pe scena Casei de Cultură din Alexandria cu pantofii dezlipiţi şi cu ceasul chinezesc la mână, zâmbind mai puţin şi vorbind mai apăsat. Practic, a vrut “decât” să-şi anunţe candidatura pentru şefia PSD-ului. Teoretic, a a vrut să-i impresioneze pe cei săraci cu duhul printr-o atitudine specifică puiului de ţăran care pleacă la oraş, dar care nu uită să treacă şi pe-acasă atunci când are de luat vreo decizie importantă. De aroganţa specifică, însă, n-a reuşit să scape nici măcar în acest context. După ce şi-a luat locul la pupitru şi a privit mândru către auditoriu, n-a putut să scape de tentaţia de a se lăuda public cu privire la realizările lui şi la faptul că pentru Telerman a făcut cam la fel de multe precum un zeu al locului, care merită toată divinizarea aferentă. În plus, el a susţinut într-un fel aproape patetic faptul că pesediştii teleormăneni nu vor să-l lase să se desprindă de ei şi că tot procesul de rupere e un veritabil chin: “Vreau să vă rog să mă lăsaţi să nu mai fiu preşedintele acestei organizaţii. Mă chinui de ceva timp să vă fac să înţelegeţi că altcineva trebuie să ocupe locul ăla…”
Mai mult decât atât, Dragnea a ţinut să remarce faptul că a făcut tot ce se putea pentru organizaţia politică din care face parte şi că, în general, şi-a bifat toate obiectivele de pe lista Teleormanului, mai puţin unul… Suprinzăor sau nu, el n-a vorbit despre sărăcia din judeţ, despre lipsa locurilor de muncă la puterea a treia şi nici despre chinul de a fi teleormănean după ce Dragnea le-a dat morţilor buletine de vot la dispoziţie. Nu! El a vorbit despre reflectoarele de pe scena Casei de Cultură, cărora le-a spus “proiectoare”, pentru că aşa i s-a părut lui corect: “de asemenea, îmi exprim speranţa că noul preşedinte al PSD Teleorman va rezolva o problemă pe care eu n-am rezolvat-o până acum, şi anume la toate întâlnirile care se vor face în această sală să nu mai existe aceste proiectoare ucigătoare. Căci noi nu vă vedem. Decât vă simţim…” Noi ştim că el “decât” ne simte, dar ar fi mai bine să încerce “decât” să ne lase, că poate ne mai vine şi nouă mintea la cap dacă schimbăm tătucul.

Lasă un răspuns