25, iulie, 2017
Breaking News:

Domeniul lui Niţulescu de la Beuca, locul unde nici autorităţile nu ajung… de frică

Nitulescu6Carmen Dumitrescu

 
De la Drăcşenei până la Beuca toată lumea vorbeşte despre “eleşteul lui Niţulescu” ca despre un loc mirific, un fel de Eden al zonei, de care numai apropiaţii politicianului se pot apropia. Oamenii au grijă să avertizeze pe orice curios că e mai bine să nu fie văzuţi de paznicii puternicului democrat-liberal, pentru că “Sunt răi şi nu se vor da înapoi de la agresiuni fizice… De! Aşa i-a instruit!”. Şi acelaşi sfat grijiliu au grijă să-l ofere atât cei din primăriile din zonă, cât şi oamenii de rând, care-şi pasc animalele pe islazul comunal. Pe de altă parte, nu e deloc uşor să ajungi la domeniul lui Niţulescu din Beuca. Aşezat undeva în câmp, pe un drum pe care e mai bine să circuli pe jos decât cu maşina, perimetrul deţinut de politicianul care făcea altădată regulile în Teleorman apare, de după un lan de grâu, ca un spaţiu vast şi atât de frumos, încât pare în totalitate rupt de peisajul general al comunei Beuca…
Raiul din Beuca
nitulescu4De la distanţa pe care o presupune nevoia de a evita paznicii stăpânului cu apartament la Alexandria, domeniul lui Niţulescu din Beuca este situat lângă eleşteul comunei. Tot de departe, se pot vedea patru construcţii realizate din ziduri BCA cu acoperiş de tablă, însă cei care au reuşit să se apropie mai mult au avut posibilitatea de a constata că există şi o a cincea clădire la acoperişul căreia se lucrează. Tot acolo ar fi fost construit recent şi un foişor de lemn. Chiar în apropierea construcţiilor respective se întinde o minunată livadă de pomi, momentan puieţi, de un verde strălucitor, prin comparaţie cu verdele islazului care cuprinde acest domeniu de poveste. Oamenii spun despre domeniul lui Niţulescu vrute şi nevrute. Că foloseşte eleşteul comunal în scopuri de creştere şi comercializare a peştelui, fără a deţine autorizaţie în acest scop, că livada nu e nici ea aprobată de autorităţile în materie, că acolo e casa de vacanţă a politicianului, construită fără autorizaţie, şi că, imediat după concesionarea eleşteului, n-a mai permis accesul animalelor din Beuca la apă. Vom preciza că eleşteul este alimentat de un afluent al râului Bordea, numit Drăcşenei. Cert rămâne, totuşi, un lucru… Că la Beuca există un domeniu extrem de vast, a cărei frumuseţe poate fi bănuită şi de la distanţă, despre care chiar primarul de acolo spune că e concesionat de Mariana Niţulescu, care a şi cumpărat de la mai multe persoane din comună terenuri, reuşind să întrunească spaţiul de două hectare necesar amenajării livezii, ce reuşeşte să impresioneze de la 300 de metri distanţă. De asemenea, potrivit primarului comunei Beuca, Grigore Aurelian, casa de locuit, construită înainte de 2004 ocupă un spaţiu de 2500 metri pătraţi şi este utilizată de paznicii lui Niţulescu care locuiesc acolo. Gurile rele spun că, de fapt, paznicii cu pricina nu au numai rolul de a proteja domeniul de ochii curioşilor, ci că ei sunt şi cei care exploatează în scopuri comerciale peştii din eleşteu. E drept că nimeni n-a fotografiat pe nimeni cumpărând peşte de la poarta măreţului democrat-liberal, dar trebuie menţionat că un astfel de demers ar fi greu de realizat, având în vedere vigilenţa personalului care locuieşte acolo.
Niţulescu face regulile, nu dă explicaţii…
Se pare că eleşteul de la Beuca a generat, de-a lungul timpului, destule discuţii în contradictoriu pe raza comunei şi că felul în care se comportă oamenii lui Niţulescu în faţa locuitorilor din zonă a constituit obiectul mai multor sesizări. Astfel, se pare că, la un moment dat, având în vedere sesizările privitoare la modul de exploatare piscicolă al eleşteului comunei, Garda de Mediu s-a deplasat la Beuca pentru a verifica dacă sesizările au sau nu o bază reală sau sunt pure speculaţii. Din verificările efectuate, în baza documentelor puse la dispoziţie de către primarului Aurelian Grigore – despre care ar trebui să menţionăm că este un democrat-liberal pregătit să plece la PSD – a reieşit faptul că acumularea de la Beuca este concesionată de o persoană fizică, în persoana Marianei Niţulescu, fără ca în documentul de concesiune să fie făcută vreo menţiune cu privire la scopul contractului. Se pare că nici atunci când demersurile de verificare au fost efectuate, paznicii n-au avut o atitudine docilă şi au intervenit în forţă, astfel că n-au permis accesul nimănui pe domeniul vast de la Beuca. Totuşi, vom face precizarea că, din punct de vedere legal, activitatea de acvacultură trebuie autorizată din punctul de vedere al protecţiei mediului, însă, până la această dată, nimeni n-a reuşit să stabilească dacă astfel de activităţi se petrec sau nu acolo. Pentru că transparenţa nu face parte dintre principiile de viaţă şi activitate ale lui Niţulescu, nici autorităţile n-au dreptul să se convingă asupra corectitudinii activităţilor de acolo, astfel că, în aceste condiţii, presupunem că îşi asumă şi poveştile apărute pe marginea subiectului. În plus, atitudinea reticentă şi ostilitatea paznicilor ridică multe semne de întrebare, pe care o simplă verificare la faţa locului le-ar putea spulbera. Dar, după cum ştim, Niţulescu face parte din categoria oamenilor care fac regulile şi nu dau explicaţii… Mai mult, în legătură cu cele câteva construcţii din perimetrul domeniului, cei din Consiliul Judeţean şi din Prefectură admit că nu s-a cerut autorizaţie şi că eleşteul a fost concesionat fără licitaţie.
O avere păzită în stil italian…
Când ziarul Liber în Teleorman relata despre conacul lui Niţulescu de la Gresia ca despre o proprietate remarcabilă, fostul prefect de Teleorman ne mărturisea că “acolo nu e un conac, ci o casă bătrânească foarte modestă, care nu se poate compara cu locuinţa lui Dragnea din Alexandria”. Cu toate acestea, nu putem să nu ne întrebăm care este motivul pentru care Niţulescu îşi ţine averile departe de ochii publicului, dacă acestea nu sunt, cu adevărat, impresionante. Orice proprietar de “casă bătrânească foarte modestă” n-ar avea o problemă în a permite presei curioase accesul la respectiva proprietate, pentru a dezminţi zvonurile răuvoitoare. Cu toate acestea, cei care cunosc conacul de la Gresia spun că nici acolo nu poate pune nimeni piciorul, pe fondul intervenţiei în forţă a paznicilor care intimidează pe orice curios nepoftit. De altfel, deşi conacul de la Gresia constituie obiectul unor mituri urbane, nimeni din presa locală sau naţională, n-a reuşit să facă publice imagini de la faţa locului. Văzând situaţia de la Beuca şi paza domeniului de acolo despre care oamenii vorbesc cu un fel de spaimă apăsătoare, descurajând orice demers curajos de a verifica felul în care stă situaţia la faţa locului, putem admite că dacă Niţulescu nu este un om foarte bogat, atunci vrea, cel puţin să încurajeze speculaţiile pe această temă. Şi culmea! Averile acestea, despre care Niţulescu spune că sunt fireşti pentru orice om care a muncit din greu toată viaţa lui, par, chiar şi de la mare distanţă, posesiuni ale unui mare moşier. Poate nu mai mare decât Mircea Dumitrescu, dar n-avem motive să ne îndoim nici de faptul că Niţulescu se situează, din punctul de vedere al ocupaţiilor cu finalitate profitabilă, cam pe acelaşi rang cu pesediştii pe care îi condamnă, ori de câte ori are prilejul.

Lasă un răspuns