Monica Vasilescu
Îndestularea-i ruptă din Rai. Sau cel puțin așa înțelegem privindu-i pe aproape toți sus-pușii Bisericii, care pot fi oricum, numai amărâți nu. Deși ar trebui să fie bogați cu spiritul și săraci cu averile, ai noștri conduc niște bolizi și locuiesc în case de mai că-ți vine să-ți pui sutană și să slujești cu credință pentru a le obține și tu. Glumim, desigur.
Preasfinţia Sa Galaction Stângă este primul episcop al Alexandriei şi Teleormanului și pare un om modest la prima vedere. Privind mai adânc, nu putem să nu remarcăm apetitul acestuia pentru case grandioase și mașini puternice, lucruri lumești la care aspiră toți muritorii. În fapt, și PS-ul este om, dar nu unul oarecare, ci întâiul reprezentant al ortodcșilor teleormăneni, după rânduiala ierarhică a Bisericii. Și pentru că are o funcție cu expunere publică, mai ales în rândul credincioșilor care cotizează considerabil la bunul mers al activității duhovnicești, domnia sa ar trebui să dea socoteală, nu doar Lui Dumnezeu, ci și enoriașilor.
Conform ”fișei postului”, episcopul are în grijă, printre altele, reparaţiile, construcţiile lăcaşurilor de cult și toată infrastructura care aparține de diviziunea administrativă pe care o conduce. Din 1996, până astăzi, Galaction Stângă a vegheat la refacerea a tot ce era de reparat prin casele Domnului din județ, mai puțin reședința episcopului. Asta nu din motivul că nu ar fi vrut, dar clădirea în care locuiește, situată în strada Carpați din Alexandria, avea probleme de ordin legal, fiind pe lista retrocedărilor. Acum, că lucrurile s-au mai rezolvat, Preasfințitul părinte s-a gândit că e vremea să pună la punct și acoperișul de deasupra capului său, o casă bătrânească, dar frumoasă, în care locuiește de aproximativ 15 ani, alături de măicuțele care îl deservesc. Și dacă tot a suferit din lipsa casei, preasfințitul părinte s-a gândit să-și facă mai multe case în aceeași curte. De ceva vreme (mai ales în această perioadă în care oamenii bisericii ar trebui să se preocupe cu de-ale lui Dumnezeu), se lucrează de zor la viitoarele preafrumoase clădiri, cu prea multe etaje, încât ne gândim să-i propunem părintelui să se ocupe și de infrastructura orașului, care nu are aceeași viteză în costrucție.
Înaltul prelat a început cu îngrădirea locului, o lucrare impresionantă, construită după modelul Mănăstirii Lainici, din județul Gorj. În urmă cu trei ani, când s-a apucat de construit, părintele bisericilor din Teleorman ne spunea că la reședința Episcopiei Alexandriei și Teleormanului plouă în interior. ”Va trebui să intrăm în reparații capitale cu clădirea, care cade pe noi. Deja ne plouă în casă. La etaj, în camera episcopului, stau cu ligheane. Clădirea aceea se află, de 20 de ani, în litigii și în procese, pentru că este casă naționalizată, și nu s-a făcut nicio lucrare, iar noi trebuie să facem reparații. Gardul este aproape finalizat, mai puțin porțile, care sunt date în lucru și mici detalii de finisaj”, ne-a spus episcopul, care a mai făcut un etaj casei și a mai construit o alta în vecinătate. Gardul s-a făcut din fondurile Episcopiei, a mai precizat acesta, bani care, bănuim și ne amintim din ceea ce a scris presa locală cândva, sunt produși ca urmare a unui apel la toți fiii duhovnicești, să contribuie cu generozitate la colecta inițiată în scopul strângerii unor sume pentru cumpărarea sediului eparhial.
Să fim riguroși cu parcursul construcției, ea a fost întâmpinată încă din fașă cu nemulțumiri din partea locatarilor blocului din vecinătate, 255, care sunt direct dezavantajați de înălțimea gardului ce le acoperă aproape în totalitate aria de vizibilitate, privându-i astfel de lumina zilei. Mai mulți locatari au fost direct afectați de somptuoasa îngrăditură și am văzut asta din casa oamenilor care ne-au invitat în casă pentru a privi de pe geamul lor ”priveliștea”. Doar câțiva centimetri lipsesc din gard pentru a acoperi toată suprafața apartamentelor situate la parterul blocului. ”Dacă nici acum nu este reglementat, atunci… Dumnezeu cu mila”, așa afirma la vremea respectivă Preasfinția Sa, convins de faptul că discuțiile referitoare la dimensiunea gardului au fost lămurite la momentul respectiv. ”Într-adevăr, au pus problema înălțimii gardului, care s-a reglementat prin autorizația de construcție și s-a adus la nivelul legal care se permite. Noi am construit, am demolat, am construit din nou. Dacă nici acum nu este reglementat, atunci… Dumnezeu cu mila”. Episcopul a părut atunci deranajat și de întrebările legate de costul împrejmuirii și nu a dat nicio cifră privind acest aspect: ”Prețul gardului… asta nu contează, important este ca dumneavoastră să prezentați o imagine a fostului gard din lemn, dărăpănat, care cădea pe noi, și o imagine a gardului actual. Și atunci fiecare să analizeze ce îi place să vadă în oraș, când merge pe stradă. O ruină de gard de care îi e frică să nu-i cadă o bucată din el în cap sau un gard frumos care să-ți placă să-l privești, să mergi pe lângă el… ?”