15, noiembrie, 2018
Breaking News:

De ce nu încap două săbii într-o teacă?

o pozitie in teleormanCarmen Dumitrescu
Orice învățăcel de clasa a patra știe că în unire stă puterea. Și, de principiu, toți politicienii care au trecut prin ciclul primar înțeleg de ce e importantă unitatea în viața unui partid, oricât de proști, de naivi sau de aroganți ar fi unii dintre membri. Dar privind în direcția noului PNL nu putem să nu remarcăm lipsa cruntă de unitate dintre liberali și democrat-liberali, fiecare urmărind scopuri individuale, care nu au legătură nici cu ideologia, nici cu succesul. De când a preluat fotoliul lui Nițulescu, Bitanu’ nu face altceva decât să găsească mijloace de afirmare în afara noii construcții politice, identificând posibilități de manipulare a tuturor celor care îi stau în cale, fără a se gândi vreo secundă că greșește atunci când se întoarce împotriva alor lui. Pe baricada liberală a noii construcții politice au apărut noi probleme, după trecerea lui Almăjanu în obscuritate, pentru că acum liberalii sunt mai preocupați de identitatea celui care le va fi șef și tătuc în anii ce vor urma, decât de lupta cu PSD-ul. În tot acest timp, social-democrații stau pe margine și savurează un spectacol grotesc, în care Bitanu’ se ia la trântă cu Titirișcă iar liberalii se bat pentru șefia aripii lor, alcătuite din câțiva membri rătăciți, care speră că Iohannis va arăta că are vână în pantaloni și va forța preluarea unei guvernări himerice. Iar dacă situația se va perpetua astfel, liberalii și democrat-liberalii căutând mijloace noi de a se înjunghia pe la spate într-un mod cât mai original, social-democrații nu vor face niciun efort pentru a pune mâna pe toată puterea rămasă într-un județ de mâna a treia. Nu putem privi cu îndurare către Dreapta teleormăneană, pentru că totul în interiorul ei miroase a putrefacție și dezintegrare. Sunt ani întregi de când social-democrații conduc județul mizând pe unitatea internă a partidului și, cu toate acestea, dreptacii n-au văzut nimic util de învățat în toată povestea asta. Pentru publicul avid de spectacol și circ, diviziunea Dreptei teleormănene e un spectacol dintre cele mai agreabile, pentru că trebuie să fii de pe altă lume ca să nu te bucuri atunci când Bitanu’, proaspăt venit de la țară, îi pune la pământ pe Nițulescu, Crăcea sau Titirișcă, nu poți să nu savurezi lupta cu morile de vânt a lui Drăghici și nu ai cum să nu privești cu sete revanșardă bătălia pentru scaunul lui Almăjanu din aripa liberală, disputat între Pîrvulescu și colegii lui, care n-au înțeles nici acum jocurile stabilite de la Centru. Dar, privind spectacolul de la distanță, comedia se transformă în filosofie. Filosofia înfrângerii. Dacă două săbii nu pot sta într-o singură teacă, atunci viitorul Dreptei în Teleorman e compromis, fără ca dreptacii să aibă cel puțin posibilitatea de a încerca un atac în zona roșie a politicii. Dacă două săbii nu pot sta într-o singură teacă, atunci ar fi mai bine pentru Bitanu’, Titirișcă, Pîrvulescu, Popescu, Cula și alții ca ei să se întoarcă la afacerile și primăriile lor, convinși de faptul că în alegeri câștigă cei care știu să fie uniți și să tragă în aceeași direcție, în baza unui interes comun. Convinși de faptul că ei nu sunt în stare de unitate. Și că, oricâte teci ar fi avut la dispoziție, cu o sabie anemică nu se câștigă niciun război…

Lasă un răspuns