19, octombrie, 2017
Breaking News:

Cum tratează patronul englez angajatul teleormănean: „Erau fete care nu cereau voie la toaletă, de frică nu fie concediate!”

Carmen Dumitrescu

Fabrica de confecții din Alexandria, cunoscută popular sub denumirea de Filatură, vine la pachet cu povești de groază. La propriu.  E drept că actualele angajate nu vorbesc despre ce li se întâmplă la locul de muncă, însă cei care au lucrat acolo vin cu niște mărturii absolut revoltătoare. Ne amintim cazul unei femei din Alexandria, care a făcut un avort spontan în secție și nu a fost lăsată să plece la spital, pentru a i se acorda îngrijiri medicale, dar și zecile de mărturii neasumate ale unor oameni care au rude acolo. Reamintim publicului faptul că patronul englez al fabricii de confecții, Long Cristopher Raymond, este și cetățean de onoare al Alexandriei, în ciuda faptului că toată lumea știe că la Filatură, muncitoarele sunt exploatate ca în lagărele totalitare. De asemenea, amintim și faptul că primarul Alexandriei, Victor Drăgușin, e în stare ca pentru niște impozite mai consistente și niște sponsorizări sporadice să declare despre un exploatator de oameni următoarele cuvinte: „A fost preocupat întotdeauna să obţină comenzi pentru fabrica de confecţii din Alexandria, pentru a stabiliza locurile de muncă şi pentru a crea noi locuri de muncă ajungând astăzi la un număr de 1200 angajaţi, devenind astfel unul dintre cei mai mari angajatori din Alexandria.” Și după această declarație, Victor Drăgușin l-a făcut pe Long Cristopher Raymond cetățean de onoare al orașului nostru!

Dar mai bine să vedem ce își amintesc oameni care au lucrat la Filatură. Vom respecta dorința lor de a nu li se menționa numele în acest articol și vom reproduce părți importante din declarația lor scrisă. Ei bine, se pare că, la un moment dat, vreo șapte angajați ai Filaturii, sătui de orele nenumărate petrecute peste program, au decis să plece acasă înainte ca șeful să le dea voie. Ei bine, se pare că acela a fost începutul unor represalii demne de filmele cu negri: „Stăteam multe ore peste program și nu mai puteam. Așa că am plecat la ora 18.00 (trebuia să stăm până la 19.00), iar a doua zi, când am venit la muncă, nu ni s-a dat voie să intrăm în fabrică, până nu ajungea directorul în funcție la data aceea. Mihai parcă îl chema… Când a venit, el a vrut să discute numai cu mine, propunându-mi să încetăm greva și să mă primească înapoi la muncă doar pe mine. Eu nu am fost de acord și am vrut să ne lase pe toți să rămânem angajați. Dar și să ne respecte drepturile. Pentru asta, au dat afară pe toți cei care lucrau în fabrică și aveau legături de rudenie cu mine: pe mama, pe viitoarea soacră, pe viitoarea soție. Patronul a dat ordin la toți șefii de secție să găsească toate rudele celor care au protestat și să îi dea afară. Un băiat era doar logodit și au dat-o afară chiar și pe logodnica lui, pe mama lui și pe mama ei. ”

Povestea aceasta este de natură să-i contrazică pe toți cei care susțin că anormalitatea de la Filatură s-ar putea trata prin grevă. Căci iată despre ce fel de consecințe vorbim!

Aflăm, de asemenea, detalii despre condițiile în care muncesc acele femei: „E sub orice critică! Vă spun! Erau fete care nu cereau voie la toaletă, ca să nu li se pună pata și să le dea afară. Fiindcă le zicea șefa de secție că se duc prea des la toaletă. Intra Long bătrânul și dacă nu îi convenea cum se uita vreuna dintre angajate la el, a doua zi era dată afară. Multe fac depresie sau alte boli… E cumplit ce li se întâmplă!”

Așa că poate nu ne mai șochează ideea lucrului în secții la temperaturi de peste 50 de grade Celsius, angajații de la Ambulanță ajunși acolo să ofere primul ajutor muncitoarelor leșinând, la rândul lor, din cauza infernului din secție și nici faptul că patronul britanic deține și un punct de lucru la Zimnicea, unde femeile sunt ținute în secții împrejmuite cu gard de sârmă ghimpată, obligate să muncească pe timpul sărbătorilor legale sau ținute cu orele după program, pentru a-și îndeplini norma. Se pare că așa pot fi tratați angajații teleormăneni de străinii care plătesc bine impozitele la bugetul local. Și, în mod interesant sau nu, Victor Drăgușin n-a simțit o secundă nevoia, în atâția ani de când scriem despre infernul de la Filatură, să își ceară scuze de la femeile alea care suferă ca în filmele cu sclavi pentru binele orașului. Și nici n-a simțit nevoia să le facă pe ele cetățeni de onoare ai Alexandriei, deși vorbim despre niște eroine fără voie…

Lasă un răspuns