Carmen Dumitrescu
Nu e ușor să-i spui lui Teo Nițulescu că are o imagine publică deplorabilă. Dar dacă vrei rezultate bune în alegeri, ar trebui să poți găsi acest potențial. Pentru că, ieșind cu Nițulescu în campania electorală, trebuie să fii pregătit de înfrângere, în cea mai teribilă dintre formele ei. Desigur, celor de la ACL Teleorman nu le poți spune așa ceva. Lor n-are sens să le explici că Almăjanu putea fi un stindard în lupta asta electorală, dacă ar fi făcut pasul curajos de a ieși din birou și de a îmbrățișa vreo două babe de la țară sau de a da mâna cu vreo doi tineri din Alexandria. În plus, pe Almăjanu, popularitatea pare să nu-l mai intereseze. și cumva, asta e trist, pentru că, de regulă, oamenii de caracter se satură de politică mai repede decât cei care rămân vipere până închid ochii. A se vedea, spre exemplificare, cazul lui Teo Nițulescu. El vrea cu ardoare să fie vizibil în campania electorală și nu ezită niciodată să apară în public, să se afișeze în conferințe de presă sau să se dea în spectacol prin emisiuni de televiziune. Culmea! Teo a îmbătrânit! Și ca toți vârstnicii, vorbește numai din amintiri. Lupta lui frustrantă cu Dragnea, care nu-i mai pomenește numele de ani buni, răsună, ca o placă stricată, în fiecare discurs public al lui Nițulescu. În tot acest timp, ceilalți lideri ai ACL tac… Almăjanu stă la birou, măsurând efectele înfrângerii din primul tur al prezidențialelor, Pîrvulescu și Titirișcă mai umplu timpul presei locale în conferințe de presă fulger iar Drăghici încearcă să urmeze modelul lui Iohannis în Teleorman. Și beneficiază de aceleași rezultate. Realitatea e aceea că, în această campanie electorală, în Teleorman, din direcția Opoziției, nu s-a văzut decât chipul lui Nițulescu. Nimeni nu l-a auzit pe Almăjanu rostind un simplu îndemn de mobilizare a votanților tradiționali ai PNL, care, ne place sau nu ne place, îl apreciază încă pe cel care și-a luat deputăția mai în serios decât liberalismul. Nimeni nu i-a văzut pe liberalii adevărați discutând cu oamenii de pe stradă despre importanța unui vot în favoarea lui Iohannis pentru viitorul democrației românești. Nimeni n-a aplaudat vreo idee ingenioasă de campanie a democrat-liberalilor din generația tânără și, teoretic, mai plină de vână și devotament decât bătrânii corupți deja de prea multă putere. Dar toată lumea l-a auzit pe Nițulescu! Și toți s-au simțit scârbiți de felul în care politicianul cel mai antipatic al acestui județ își blama adversarii, uitând că el însuși a comis de două ori mai multe fapte condamnabile moral decât toți ceilalți colegi ai lui de partid la un loc. Analiza rezultatelor ACL în primul tur al prezidențialelor rămâne, de fapt, una foarte simplă. Dincolo de toate filosofiile și conspirațiile presupuse, ACL a pierdut chiar și acolo unde era clar că va câștiga, pentru că ACL a vorbit prin Nițulescu. Pentru că ACL a crezut că face din rahat bici, făcând din Nițulescu flamură. De unde și rezultatele, monșer…
