17, noiembrie, 2018
Breaking News:

Cum dracu’ ai ajuns tu să conduci România, domnule Dragnea?

Carmen Dumitrescu

Astăzi te-ai declarat om, domnule Dragnea… Cum dracu’? Păi ce om își construiește conac pe două străzi, în timp ce pe o stradă mai încolo mor oameni de cancer în frig pe timp de iarnă și de cald pe timpul verii? La Secția de Oncologie ne referim, domnule Dragnea. Aia din Teleormanul de care nu-ți mai pasă acum și de care dădeai doar impresia că îți păsa atunci… Aia de la două străzi de conac… Probabil îți mai amintești. Că un om care știe de pe rost programul de guvernare ar trebui să-și poată aminti că la niște sute de metri de conacul lui, simbol al puterii și decadenței, mureau niște oameni. Și nu neapărat că boala era prea puternică sau pentru că bieții medici nu înțelegeau cum cresc tumorile, ci pentru că le era prea frig sau prea cald. Pentru că ar fi mâncat și ei niște hrană cu vitamine… Înțelegi ce spunem aici… În timpul ăsta, la tine, la conac, unde nu stătea nimeni, se plăteau facturi ucigătoare la curent și la apă. Se plăteau menajere și paznici. Și-atunci cum ești și tu om, domnule Dragnea?

Astăzi te-ai declarat sensibil, domnule Dragnea. Spuneai că haștag și Iohannis te afectează emoțional. Că poate un decret de eliminare a ta din scena politică ar rezolva complet lucrurile. Că tu ești victima unui sistem securist, la care aderă mai nou și ăștia tineri… Dar noi, domnule Dragnea, ce să mai zicem? Noi, jurnaliștii, cu care te tragi de microfon, care suntem bruscați de oamenii tăi, atunci când mergem să-ți vizităm averile? Noi, oamenii de rând, care simțim că nu mai putem câteodată respira de nervi și de revoltă, că tu nu mai înțelegi cine ești și de ce ești acolo unde stai? Noi, cei care o cunoaștem pe Carmen Dan și care știm și deplasările voastre comune, și cuvintele tale de laudă la adevăratele ei veleități, în timp ce ea ne gazează…  Noi, domnule Dragnea, cum să rămânem obiectivi și detașați? Te rugăm, domnule Dragnea, să ne arăți calea de a fi imuni la tot ce ne faci! Înainte de a declara public că ești și om, și sensibil…

Noi, domnule Dragnea, ne amintim de vremurile alea ciudate în care încă nu erai atât de desprins de realitate. Vremurile în care încă te mai puteai abține. De la a fi lipsit de bună cuviință, de diplomație sau când erai uituc în fața celor care nu îți agreau punctele de vedere. Noi te știm de atunci. Și îți privim acum fața asta de fiară încolțită, care nu înțelege nimic din tot ce se întâmplă în jur (sau înțelege, dar nu-i pasă) și ne întrebăm cum dracu’ ai ajuns aici.

Chiar, tu te întrebi vreo secundă?

Cum dracu’ s-a întâmplat ca un om ca tine să ajungă piesă esențială pe tabla de șah a unei Românii care și-a pierdut sensul? Cum dracu’ am ajuns noi, cei care te priveam ca pe un politician mai spălat de provincie să ne simțim acum înfiorați de ruperea asta a ta de realitate și să ne temem? Să ne temem cu adevărat… Nu de tine, domnule Dragnea. De ceea ce noi ți-am dat. Și acum se întoarce împotriva noastră ca o avalanșă, din care sunt mici șansele să mai scăpăm…

Cum ai ajuns tu, Liviu Dragnea, să conduci România? Cum dracu’?

 

Lasă un răspuns