20, noiembrie, 2017
Breaking News:

Corul bocitoarelor, la Inspectoratul Școlar Teleorman! Unul plânge că pleacă, altul că vine

Monica Vasilescu

ISJInstituția care se ocupă cu învățământul în județ are un adjunct nou. Nou în sensul că a fost numit în funcție astăzi, pentru că Iuliana Stancu a mai trecut prin funcțiile Inspectoratului Școlar Județean Teleorman. Cristian Popescu, însă, a pășit pentru prima dată în biroul de director al Casei Corpului Didactic și parcă îi pare rău că nu a stat în banca lui, adică la direcțiunea Școlii Gimnaziale “Alexandru Depărăţeanu” din Roşiorii de Vede.

Presa locală și inspectorii școlari de specialitate din cadrul ISJ Teleorman au asistat în această dimineață la o înscenare absurdă a unei ceremonii care avea simplul scop de a informa publicul interesat că s-au produs unele schimbări la conducerea Învățământului teleormănean. Totuși, pentru că prefăcătoria este la cote avansate în Teleorman, unii dintre actorii noștri au avut nevoie de spectacol. Și cine suntem noi să nu le oferim recenzia…

După ce inspectorul școlar general Valeria Gherghe a anunțat că, printr-un ordin de ministru, pe care l-a citit subprefectul Alexandru Ceciu, ISJ are adjunct nou și alt director la CCD, a început carnavalul. Prima care a dorit să cuvânteze a fost Cristiana Piper Savu, doamnă care a ocupat postul de adjunct al ISJ până la organizarea concursului, pe care l-a dorit, dar nu l-a promovat. Din acest motiv, s-a reorientat profesional, spre o funcție la care nu este necesar un concurs, ci doar acceptul unor colegi care simt și gândesc la fel ca ea. Nu acest lucru ne interesează, însă acum, ci modul în care Cristiana Piper Savu își joacă rolurile. Ea a declarat, cu ochii în lacrimi la propriu, că la catedră se simte cel mai bine și că acolo e viața ei, cu toate că își petrece mai tot timpul prin alte instituții care nu prea rezonează cu profesoratul. ”A fost o perioadă scurtă, dar foarte intensă. În întreaga mea carieră profesională, cred că nu am trăit niciodată momente mai frumoase, mai pline de satisfacție, ca aici. (…) Dacă regret ceva cu adevărat în toți acești 25 de ani de carieră este că oameni pe care i-am întâlnit de-a lungul anilor, nu am putut să rămân printre ei. Am avut de-a lungul anilor colegi minunați. Dar mai minunați, dacă pot să spun așa (n.r.: puteți, dar nu este corect), decât dumneavoastră, nu. Tocmai pentru că aveați tot dreptul și dumneavoastră și colegii din sistem să priviți cu neîncredere și ați gândit corect, și eu aș fi gândit ca și dumneavoastră: ”sistemul nu are oare de adus decât pe cineva care schimbă o funcție cu alta?”. Dar îmi place să cred că și dumneavoastră și colegii din sistem ați simțit că sunt un om de învățământ, că inima mea rămâne aici și că îmi doresc și de la Roșiori aceeași relație bună cu cadrele didactice, cu părinți, cu copii. Sunt convinsă că dumneavoastră și cei care mă cunosc au încredere în mine și știu că nu schimb o funcție cu alta de dragul de a o schimba. Vă mulțumesc! Sufletul meu rămâne aici. Am învățat atât de multe lucruri aici, am câștigat atât de multe lucruri aici, în zece luni, cum nu am câștigat în toți anii mei, profesional, de până acum. (…) Cu toții suntem conștienți că de aia ne-am ales să fim profesori, că nu există profesie mai nobilă decât aceea de a fi dascăl”, a spus doamna actual viceprimar la Roșiori, în discursul său. Fără a ne mai întreba ce va face Primăria din Roșiori fără sufletul acestei doamne, rămas la ISJ, ne-am fi dorit să aflăm de ce tot schimbă funcțiile, dacă nu de drag. De ce nu rămâne la catedră, dacă o iubește așa de mult? De ce, de ce?

Mai rațională și cu oratoria la zi a fost inspectorul școlar general adjunct Monica Coman. Ea nu a simțit nevoia să plângă, dar nu s-a abținut și a vorbit despre funie în casa spânzuratului. Despre politică adică. ”Iată ce se întâmplă, stimați colegi, atunci când, pe lângă profesional, te implici și emoțional, și tot ceea ce faci, faci și cu sufletul. (…) Nu aș mai vrea să vă văd așa. Toți ne-am atașat de Cristiana și Cristiana rămâne atașată de noi. Știu că vom conta pe sprijinul ei acolo unde se duce. Chiar mă bucur că am lucrat împreună. Doresc să am parte de aceeași echipă și să reușim să trecem peste toate momentele care vor veni și, cu siguranță, nu vor fi ușoare, să reușim să le depășim în aceeași echipă, să fim la fel de stabili, la fel de uniți, să nu lăsăm, așa cum prevede Constituția României, politicul să se implice în actul educațional, să reușim să facem acest lucru și să demonstrăm că tot ceea ce am învățat până acum împreună nu a fost de prisos. Aș dori să-i mulțumesc și doamnei director de la CCD, cu care am lucrat. Știu că și-ar fi dorit să facă mai multe, dar, din anumite motive, atât s-a putut. Am mari speranțe că domnul director va duce mai departe ceea ce a încercat să facă doamna director. Îmi pun speranțele în dumnealui. Și doamnei Stancu îi urez succes și să păstreze echipa așa cum a găsit-o”. Nu știm ce o face pe Monica Coman să spere, dar îi acordăm circumstanțe, fiindcă nu avea de unde să știe că actualul director de la CCD va ocupa o funcție în care a aterizat fără voia sa. Cel puțin așa pare.

Și, dacă tot a fost ceremonia în care Iuliana Stancu și Cristian Popescu au fost învestiți în funcții, li s-a dat și lor cuvântul spre final. În cazul Iulianei Stancu a fost mai simplu, că ea nu este străină de treburile ISJ, astfel că nu-și face prea mari griji cu viitoarele luni în care se va dedica Educației, aceasta fiind tot timpul preocuparea sa de bază. Referitor la actualul director al CCD, el nu a plâns în timpul ceremoniei, dar l-a dat de gol Valeria Gherghe, care l-a văzut cu o zi înainte înlăcrimat că pleacă de la școală. Noi nu suntem fără pic de sensibilitate și nici nu ne îndoim că Popescu este o pierdere pentru școala de la Roșiori, dar nu putem să nu întrebăm cine îl obligă pe acesta să o părăsească? Probabil, s-au terminat resursele umane la PSD și, tocmai de aceea, au mai obținut și peneliștii câte ceva…

3 comments

  1. Asemenea articole filosofico-descriptive nu au nicio legatura cu jurnalismul

  2. Ce melodrama? Doamnele astea uita un singur lucru>: ca au fost numite de partid pe ,,criterii,, ,discutabile,.Cand e vorba de examen serios ,parca ar lua o pauza.Oricum este interesanta atidudinea dne i Piper care iubeste faima profesiei ci nu profesia in sine,Iubeste atat de mult invatamantul incat tine sa-l practice fiind chiar si foarte departe de el.Intodeauna am crezut si cred ca un frizer sau un cismar care exceleaza in meseria sa ,este mai respectat in comunitate decat un profesoras ratat.

  3. Cata ipocrizie ieftina! ,,..Iubesc scoala,nu mai pot trai fara voi ,ne despartim in lacrimi,insa eu plec viceprimar pe un salariu mult mai mare ca poate ma lipesc si de un contracat,,.Insa nu uitati: sunt cu gandul numai la voi< si s-ar putea sa ma intorc. Si la primarie va avea urmatorul discurs in fata angajatilor<<Domnilor eu de fapt sunt profesor ,cercetetor cu masterat etc si am venit aici pentru ca am fost rugata cu insistenta caci altfel nu paraseam meseria mea nobila,,… Si cu chestiile astea intr-o zi o sa iasa la pensie…

Lasă un răspuns