21, noiembrie, 2017
Breaking News:

Chris Simion: “Eu nu scriu pentru public, dar mă bucur atunci când simt că problemele mele sunt şi problemele celorlalţi”

chrisCarmen Dumitrescu
Includerea Alexandriei în turneul de lansare a cărţii “40 de zile” a autoarei Chris Simion a fost o şansă pentru alexăndreni să cunoască şi o altă tipologie de creator. Nu cel încorsetat în norme clare, care îşi lansează creaţiile în cadrul unor evenimente sobre, cu un critic alături, care nici n-a aruncat vreo privire în carte. Nu cel infatuat, care preferă să-şi păstreze ideile personale în turnul de fildeş pe care şi l-a construit, de cele mai multe ori, din nimic. Săptămâna trecută, la Biblioteca Judeţeană “Marin Preda”, alexăndrenii amatori de lectură, au avut şansa de a cunoaşte un creator liber şi degajat, dispus să poarte un dialog de suflet cu toţi cei prezenţi şi extrem de motivat în a schimba mentalităţi şi gusturi culturale. Astfel, întregul eveniment a avut aspectul unui dialog între autor şi viitorii săi cititori, Chris Simion propunându-le chiar celor prezenţi o nouă întâlnire la Alexandria, peste o lună, pentru a discuta despre carte şi despre impactul ei psihologic şi cultural asupra celor care vor răspunde provocării ei. Felul în care autoarea a ales să comunice experienţa ei personală şi literară alexăndrenilor invitaţi la eveniment a lăsat, cu siguranţă, urme adânci în memoria celor care au cunoscut-o. Şi pentru că Chris Simion ştie să împărtăşească celor din jurul ei experienţa unei alte viziuni asupra lumii, aceasta a răspuns fără ezitare invitaţiei ziarului Liber în Teleorman de a oferi un interviu în exclusivitate. Experienţa scrisului cu stiloul, iubirea pentru cărţi şi autori, dar şi viziunea sa personală asupra lumii şi oamenilor au fost doar câteva dintre temele abordate în rândurile ce urmează.
R. De ce a fost inclus oraşul Alexandria în acest turneu de lansare a cărţii tale?
Chris Simion: Au fost mult mai multe oraşe decât cele care apar în turneu, pentru că depăşisem cu mult cifra 40, dar nu caut nicio explicaţie filosofică sau mistică în această privinţă… Am încercat să facem o hartă coerentă a oraşelor pentru că era imposibil să le cuprindem pe toate. Şi atunci au rămas cele care erau posibil de făcut în 40 de zile.
R. Ştiai ceva despre Alexandria înainte de a veni aici?
C.S. Prima oară am venit în Alexandria acum doi ani la Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis. Nu am avut altă ocazia să vin în Alexandria, nici cu spectacolele mele de teatru, nici cu altă lansare de carte. Dar dacă aş fi fost invitată, aş fi răspuns pozitiv în mod cert. Asta în măsura în care evenimentul nu s-ar suprapune peste ceva ce am deja programat. Dar vin cu drag unde sunt invitată, pentru că eu consider că invitaţiile nu se fac formal. Când un om te invită, înseamnă că e interesat să fii acolo.
R. Spuneai în cursul lansării cărţii tale de la Alexandria că experienţa ta personală, ca autor, poate fi utilă celorlalţi şi că acesta este şi motivul pentru care scrii. La care dintre cărţi ai simţit cel mai puternic feedback de la public?
C.S. Evident că la ultimele trei, pentru că au fost publicate într-un tiraj foarte mare, au fost foarte bine mediatizate iar reacţia, de cele mai multe ori, e următoarea: “Mă regăsesc în ceea ce ai scris, am senzaţia că am scris eu…” Şi mă bucur pentru că eu atunci când scriu sunt conştientă că noi nu avem cu adevărat experienţe individuale. Experienţele sunt ale noastre, ale tuturor şi, de multe ori, ele coincid. Trecem toţi prin aceleaşi experienţe, la o vârstă sau la alta… Inedită şi originală este doar modalitatea prin care le exprim şi le împărtăşesc… Metaforele pe care le transmit pot fi inedite, dar subiectele şi temele pe care le abordez sunt teme existenţiale prin care trecem toţi.
R. Sunt mulţi autori de carte în România, dar mulţi dintre ei nu au ajuns la notorietatea pe care o ai tu. Care a fost reţeta succesului în cazul tău?
C.S. În primul rând, eu nu scriu pentru public… Nu fac teatru pentru public. E o atitudine egoistă. Dar mă bucur atunci când simt că sunt compatibilă cu ceilalţi şi că problemele mele sunt şi problemele celorlalţi şi cred că asta îmi asigură succcesul. Faptul că ne întâlnim pe aceleaşi frământări şi că ceea ce abordez e practic o parte din cel care mă citeşte sau mă vede la teatru. Eu prin structura mea sunt sociabilă şi socială. Sunt o structură extrovertită, nu am traume de comportament, nu sunt un spirit închis. Altfel nu mi-aş fi ales meseria de regizor, pentru că profesia mea de bază este de regizor de teatru. Dacă n-aş fi fost în stare să susţin un turneu în 40 de oraşe, într-un mod firesc, construit pe dialog şi discuţii, nu m-aş fi băgat în asta. Alexandria a fost al 33-lea oraş inclus în acest turneu.
R. Până în acest moment, care dintre lansări ţi s-a părut a fi mai reuşită?
C.S. Nu există cea mai reuşită lansare. Fiecare oraş are radiografia lui şi de asta mi-am dat seama, întâlnindu-mă în mod direct cu oamenii şi având o comunicare reală cu ei. O comunicare emoţională profundă.
R. Cu ce sentiment pleci din Alexandria?
C.S. A fost, din nou, o lansare unde s-au pus probleme. S-au discutat situaţii concrete, şi culturale, şi sociale, de aceea cred că a fost o întâlnire firească, necesară şi vie, din care sper să fi rămas câte ceva pentru fiecare. Adică mi-ar plăcea să cred că întâlnirea de astăzi a provocat pe mulţi dintre cei care au plecat din bibliotecă să mediteze la lucrurile care s-au întâmplat aici. Mie asta mi se întâmplă. Mi-ar plăcea să revin peste o lună şi să discut concret cu oamenii despre ce am scris. E important dialogul cultural.
R. Dintre cărţile tale, de care dintre ele se simţi cel mai profund ataşată?
C.S. Totdeauna o să fie ultima, deci depinde când mă întrebi… Acum este cartea “40 de zile”. E cea mai importantă, pentru că ea conţine emoţia ultimelor mele trăiri şi e exact ca la naştere. E perioada de gestaţie, perioada în care am scris-o, şi naşterea, perioada în care a apărut. Sunt foarte apropiată de perioada trăirilor din această carte. Nu pot să spun că “40 de zile” este mai puţin sau mai mult valoroasă decât celelalte, ci doar că e mai prezentă. În plus, e definită de o structură literară mult mai clară. Am încercat, pe cât posibil, să elimin un vocabular elitist, pentru că intuiam că el nu se va regăsi în vocabularul uzual al viitorului meu cititor. Are o tematică care cred că poate să funcţioneze la orice vârstă. E genul de temă care ar putea să provoace orice suflet, indiferent de experienţa culturală sau mentală.
R. Ideea acestei construcţiei acărţii, cu pagini albe dedicate experienţei personale a cititorului, cu fragmente de manuscris, ţi-a aparţinut ţie sau editurii?
C.S. Paginile albe care există au fost ideea mea, pentru că sunt un cititor care scrie pe cărţi şi îmi place să intru într-un dialog direct cu autorul. Eu nu citesc detaşat. Sunt persoane care nu simt nevoia să intre în dialog cu autorul. Eu sunt un cititor activ, motiv pentru care îmi doresc tare mult ca “40 de zile” să fie un roman activ, care să te provoace să-mi continui ideile, să păstrunzi în tine adânc pentru a-mi dezvolta ideile. Bucăţile de manuscris au fost ideea editurii, pentru că scriu cu stiloul şi sunt printre puţinii autori de carte care scriu cu stiloul. Ei s-au gândit la partea estetică pe care o susţine experienţa asta. În plus, tipărirea bucăţilor de manuscris e şi o încurajare, o împrietenire cu cititorul.

One comment

  1. Ce adevaraciune de scriitoare.Data viitoare sa o pozati de la picioare.Nu primeste studenti la meditatie?

Lasă un răspuns