20, septembrie, 2017
Breaking News:

Cetatea bântuită a Cazacilor zace sub gunoaie lângă Roșiorii de Vede

Carmen Dumitrescu

E inutil să mai insistăm asupra faptului că autoritățile din Teleorman nu manifestă câtuși de puțin respect pentru istoria și valorile acestui județ. Știm deja faptul că oamenii remarcabili ai Teleormanului nu au case memoriale, că bisericile vechi sunt lăsate să se prăbușească, împreună cu tot patrimoniul cultural și istoric pe care îl adăpostesc, că monumentele istorice se degradează de la un an la altul, fără ca nimeni să caute soluții pentru păstrarea lor în condiții decente. Dar faptul că în Teleorman există una dintre cele mai vechi cetăți geto-tracice din țară, atestată documentar în secolul II, dar datând de prin secolul IV î.H., cetate despre care nici măcar oamenii de aici nu știu că există, e un fapt de-a dreptul revoltător. Și, în realitate, tot acest patrimoniu istoric ignorat va ajunge, în cele din urmă, să fie acoperit de uitare și, în cazul acesta, al Cetății Cazacilor, de gunoaie… Evident, noi vom trăi mai departe, însă vom repeta continuu greșelile trecutului, căci nu avem din ce trecut să mai învățăm, de vreme ce nimeni nu manifestă vreun interes să-l mai conserve. Și, deși Cetatea este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Muntenia, turiștii nu ajung niciodată pe acolo. Poate doar unii istorici mai au curiozități, dar când văd mormanul de gunoaie, se simt obligați să plece. Nu fără un gust amar, însă… Căci nimic nu e mai trist decât să vezi pe viu cum se îngroapă istoria…

Cetatea bântuită…

La doi kilometri sud de Roșiorii de Vede se întinde o imensă fortificație de pământ, datând cel mai sigur din epoca medievală. Ea este cunoscută drept Cetatea Cazacilor și este o incintă circulară neregulată, cu diametrul de 266 metri și o suprafață de 53.066 metri pătrați. Locul arată ca o întindere de pământ, ce poate fi și chiar este utilizat în scopuri agricole, acoperit de pet-uri, pungi de plastic și oseminte de animale. Însă oamenii locului spun că Cetatea Cazacilor nu e un loc obișnuit. Că, de fapt, acolo ar bântui spirite ale celor care au murit în timpul unor conflicte. Că noaptea se aud zgomote ciudate, că voci străine sunt aduse de bătaia vântului și că fenomenele meteorologice din locul cu pricina sunt cel puțin stranii. Pentru că, spun localnicii, atunci când ninge liniștit, pe suprafața cetății e viscol, că atunci când în zonă bate vântul, în cetate e amorțire. De aceea, ei evită să ajungă pe domeniul cetății singuri sau pe timp de noapte. Pe timp de zi, însă, bătaia de joc e absolut revoltătoare. Practic, acolo oamenii încearcă să exploateze din punct de vedere agricol zona și apoi lasă în urma loc mormane de gunoi, acoperind cu bună-știință, un monument istoric. Din fericire, pentru că cetatea e împrejmuită cu un val de pământ de patru metri înălțime și e prevăzută cu șanțuri de apărare de opt metri, este destul de greu pentru localnici să pătrundă acolo cu tractoare. Dar eforturi în acest sens fac… Și ele se văd. Autoritățile, la rândul lor, văd și tac… De ce ar tulbura îngroparea unui tezaur istoric? Nu e ca și cum nu s-ar găsi pe toate drumurile cetăți amenajate înaintea erei noastre, nu?

 Orașul perelor

Potrivit istoricului Liviu Dogeanu, Cetatea Cazacilor se afla în vatra străvechiului Russenart, denumit astăzi impropriu municipiul Roșiorii de Vede, în apropierea  fostei uzine de vagoane ROVA, fiind o urmă inestimabilă a cetății geto-tracice Arcinna sau Artina. De altfel, prima atestare documentară a municipiului datează din secolul al II-lea, în una dintre hârtiile lui Ptolemeu, care vorbește despre “orașul perelor” (Pirus). Și acum, cei mai în vârstă dintre localnici își amintesc că în zona aceasta, perele erau realmente una dintre bogății și că oameni din toate părțile județului veneau să achiziționeze fabuloasele pere din zona cetății. Liviu Dogeanu a urmat firul istoriei, dezvăluind și alte detalii interesante: “Odată cu trecerea popoarelor migratoare, bulgarii, din care o parte s-au statornicit aici, au adaptat denumirea latină la graiul slavon, folosind cuvantul „grusi” – Pere. Treptat, aceasta denumire este adoptata și de populația locală, care, pentru o pronunție mai ușoară în limba română elimină „G”-ul inițial, rămânând numele de RUSI. Ulterior, odată cu migrația popoarelor de origine germană spre Europa Centrală, o mică parte ramânând totuși să trăiască în acest oraș, cuvântul RUSI a devenit Russen, pluralul în limba germană. În 1385, la cea de-a doua atestare documentară clară a actualului municipiu, apare numele de RUSSENART (care era “oraș vechi”), prin adăugarea sufixului ART, de la străvechea cetate Artina (denumită și Arcinna) de pe Limes Transalutanus, preluată și întărită de romani, spre a apăra orașul ce se dezvoltase în continuarea acesteia, între dealurile molcome ale râului Vedea. Actualul municipiu Roșiorii de Vede (denumirea corectă ar trebui să fie MUNICIPIUL RUSSENART) reprezintă așadar unul din cele mai vechi orașe –cetăți aflate pe teritoriul României, cercetările ulterioare (de la Albești, Peretu și Dulceanca) probând faptul că acesta datează, de fapt, din sec. lV î.H.”

Așadar, nu doar Cetatea Cazacilor este foarte veche, ci și orașul Roșiorii de Vede, a cărui poveste istorică rămâne fascinantă pentru mulți. Din păcate, nu și pentru autoritățile orașului, care nu cred că locul respectiv e valoros în vreun fel, așa că nu consideră că respectarea originilor e atât de importantă, pentru a nu permite acoperirea tezaurului istoric cu gunoaie. Am încercat să vorbim cu primarul Valerică Cîrciumaru, dar ca orice pesedist care se respectă, n-a putut fi găsit. Fostul primar, Cristian Duică, ne-a spus că pe vremea când conducea el orașul, pe teritoriul cetății nu se găseau gunoaie, dar că nici nu a avut posibilitatea să conserve ceva, căci terenul din jur aparține ADS-ului. Nu s-a încercat nici promovarea locului în scop turistic, pentru că autoritățile roșiorene cred că acolo “nu e nimic de văzut”. Așa că, bântuită sau nu, Cetatea Cazacilor a rămas doar fantoma unui trecut care nu pare să intereseze pe nimeni…

 

Lasă un răspuns