18, noiembrie, 2017
Breaking News:

Cereți și vi se va lua!

perceptii 25Carmen Dumitrescu
Pe meleagurile burnasiene, unde moarte caprei vecinului a rămas principalul eveniment notabil din viața fiecăruia dintre noi, oamenii au fost învățați să ceară. Fără să știe că, de regulă, cele mai realiste dintre dorințe sunt cele despre care nu discuți cu nimeni… Când teleormănenii au cerut “locuri de muncă, locuri de muncă, locuri de muncă”, Dragnea a ieșit public și a strigat dezideratul colectiv ca pe o rugăciune esențială. El s-a ridicat către ceruri și a rămas suspendat acolo, printre nori, în timp ce teleormănenii constatau stupefiați că “rata șomajului crește, rata șomajului crește, rata șomajului crește”. Au cerut apoi un nivel de trai decent, cultură pe pâine și lideri cu simțul răspunderii. Au primit foame, evenimente electorale prost organizate și bufoni de bani gata. Au cerut tineri în funcții publice și au primit repetenți cu aere de marionete, dirijați de relicve comuniste. Și lista dezideratelor teleormănenilor ar putea continua la nesfârșit, aceeași concluzie planând veșnic la orizont: atunci când teleormăneanul cere, cineva îl ascultă. Și îi fură până și speranța. Pentru că aici, în Teleorman, pentru ca politicienii să crească și să prospere, cineva trebuie să înscrie la intrarea în unul dintre cele mai sărace județe din România, cuvintele care marcau trecerea în Infernul lui Dante: “Lăsați orice speranță, voi care intrați!” Ne întrebăm, probabil, atunci când nu putem adormi de foame, care este motivul pentru care trebuie să fim ținuți în sărăcie și incultură, în timp ce o masă de șmecheri prosperă de la o zi la alta, fără să miște vreun deget.
Și răspunsul devine clar, ca a 11-a poruncă: “Cere și ți se va lua!” Pentru că atunci când ceri, oamenii știu deja ce îți lipsește. Și pentru că în Teleorman, unde bunătatea și altruismul au murit de plictiseală ascultând discursuri politice, nimeni nu se poate ridica pe propriile merite, ci pe nefericirea altora. Iar nefericirea se construiește demolând speranțe.
Așa că, dragă teleormăneanule, care încă mai speri la o viață mai bună, la un trai decent, la evenimente culturale și locuri de muncă la puterea a treia, obișnuiește-te cu gândul că trăiești într-un univers paralel și nu mai cere nimănui nimic! Ia-ți singur ceea ce vrei și atunci când vrei, ține doar pentru tine secretul! Pentru că altfel, te vei convinge pe propria-ți disperare că trăiești într-un univers paralel, cu totul și cu totul aparte de restul lumii, unde toți așteaptă să ceri ceva. Dar nu ca să te poată ajuta, ci ca să-ți ia!

Lasă un răspuns