16, august, 2018
Breaking News:

Ce clopote mai bat în Teleorman…

Monica Vasilescu

o pozitie in teleormanTu, teleormăneanule, ai fost întotdeauna oropsit. Te-ai născut în județul fără perspective și ai auzit de multe ori că el se va da în rândul lumii mai devreme sau mai târziu, deci, că nu e cazul să pleci. Nu a fost să fie până acum. Constați (cu obișnuință) că au încetat să mai bată clopotele de bucurie pentru construirea autostrăzii București-Alexandria și mai departe (aici nu s-a reușit să se asfalteze câteva drumuri, darămite să se facă vreunul!), ele nu mai zornăie nici în privința cinematografului din municipiul reședință de județ, nici vorbă de piste pentru bicicliști (ca-n lumea civilizată), păduri frumoase, centre multifuncționale pentru tineri, parcuri eoliene sau celebrele locuri de muncă, locuri de muncă, locuri de muncă. Nici gând!

Despre sărăcie vorbim toți… e cuvântul de ordine și nimeni nu stârpește. Nici cuvântul, nici starea. Da, suntem dezgustați de acele persoane care ajung în funcții de conducere fără să fi făcut ceva remarcabil în cariera lor, dar ne-am învățat să le acceptăm. Spunem că este bună și o floare agățată în centrul unui oraș, o văruire a potecilor sau o bordură pe bani mulți. Chiar și un câine care mușcă oameni pe stradă, că nu stăm în drum de-o potaie, să-i găsim rost sau loc în viață.

Ce dacă am lăsat fără logică structurală industria toată, ce importanță are că o să se ducă… pe râpă și unul dintre cele mai importante combinate din țară, cel de la Turnu Măgurele, lăsat de izbeliște prin condamnarea la închisoare a magnatului Ioan Niculae. Noi nu suntem în stare de nimic și gata. Iar dacă DNA va mai răscoli câteva birouri și mascații își vor parca dubele în poarta altor câteva personalități, probabil, Teleormanul va muri câte puțin.

Doar ei – marii afaceriști și politicieni, cu restul celor care formează Statul – știu să ne țină treji, cu clopotele lor învechite, dar mereu ascultate. Stăm după ei, îi urmăm, îi admirăm și îi și înjurăm (dar asta pe la colțuri, nu în față), deși, schimbarea nu a fost niciodată în mâna lor. Doar oamenii slabi o așteaptă de acolo (să mergem la vot, poate se schimbă ceva). Nu. Ei nu se schimbă, dacă nu îi schimbăm noi. Politicienii și toți aceia cu funcții de răspundere fac tot posibilul să rămânem în mocirlă și să ne convingă că e bine așa, fiindcă dacă vom scăpa de sub aripa lor și ne vom lua destinul în mâini va fi cel mai mare pericol pentru ei.

Nu costă bani să trăim puțin mai conștient. Județul încă trăiește și este în mâna fiecăruia dintre noi. Ar trebui să ne dăm seama că totul este o oglindă a noastră, a poporului. Iar dacă este oglinda mea și vreau să văd ceva frumos în ea, nu trebuie să fac ceva pentru asta? Este necesar să realizăm că oile își urmează păstorul, dar la o adică îl pot mânca… iar atunci vor bate și clopote de bucurie. Aleluia!

Lasă un răspuns